O excursie în Țara Luanei te poate umple cu energia pozitivă care ți-a lipsit în toată această perioadă dificilă în care ai încercat să te impulsionezi că mai poți un pic. De altfel, o drumeție în natură este binevenită oricând, indiferent de starea pandemică sau nepandemică a timpurilor pe care le trăiești. O excursie în Țara Luanei te încarcă și îți dă motiv să poți nu numai un pic, ci mai mult decât „un pic”.
Chilia lui Dionisie Torcătorul
Chilia lui Dionisie este primul obiectiv turistic pe care îl poți bifa, odată ajuns în Țara Luanei. De reținut că până acolo nu există mijloace de transport, astfel că în lipsa unui autoturism nu prea vei avea cum să ajungi în zonă. Din satul Nucu vei merge aproximativ 2-3 kilometri pe drum de țară, adesea plin de nămol, dar ușor de evitat dacă alegi să mai sari strategic peste câte-un gard. Asta nu va fi o problemă majoră dacă ești echipat corespunzător, cu bocanci buni, impermeabili și cu voie bună.
Peisajele din jur fac ca experiența să merite din plin: munți pietroși, pajiști întinse, pădure cât vezi cu ochii. În formațiunea stâncoasă în care acum câteva sute de ani un călugăr pustnic alegea să-și petreacă zilele vei găsi inclusiv „poarta către Dumnezeu”, o spărtură în stâncă prin care poți vedea cerul. Pasionații spun că stânca ar avea puteri miraculoase, astfel încât o „conexiune” cu aceasta îți poate regla „chakrele”.
După ce ai escaladat stânca ținându-te de copaci și rădăcini, îți vei mulțumi pentru alegerea de a nu fi rămas jos, la baza acesteia, pentru că brusc vei vedea, la propriu, lumea de sus. Cam cum o vedea, probabil, și Dionisie, pe vremea când trăia și locuia în grotă.
Biserica lui Iosif
Iar dacă după experiența asta încă te mai țin picioarele, după alți câțiva kilometri de urcat pe munte vei găsi Biserica lui Iosif, construită, de asemenea, în piatră. Din fericire, există suficienți „puturoși” în țara noastră pentru ca icoanele, cărțile de factură religioasă, cât și băncuța din interior bisericii să fi rămas neatinse. Din nefericire, s-au găsit amatori de grafitti chiar și printre cei iuți de picior.
Trovanții sau „pietrele vii”
În jurul faimoșilor trovanți circulă o sumedenie de legende. Iar dacă ai inspirația de a intra în vorbă cu unul dintre oamenii locului, vei afla că ciudatele formațiuni din piatră (în realitate din nisip presat și cu o textură calcaroasă) se mai numesc și „pietrele vii”, întrucât, potrivit legendelor „rurale”, ele au obiceiul să-și schimbe locul, din când în când (nu știm nici când și nici de unde până unde). Alte legende povestesc că în vârf de munte, acolo unde se află acum trovanții, pe timpuri ar fi fost fundul unei mări, ceea ce ar putea explica inclusiv aspectul selenar dat de nisipul aflat de jur-împrejurul acestora.
Numiți și Babele de la Ulmet, trovanții din imediata apropiere a satului Cozieni (Buzău) întregesc peisajul rural cu iz de misticism al locului. Odată ajuns în localitate, fă bine și lasă-ți mașina undeva unde să nu deranjeze pe nimeni, date fiind ulițele strâmte și greu practicabile. Tot ce-ți rămâne de făcut este să o iei la pas urmând indicatoarele, fiind nevoie să parcurgi o distanță de aproximativ 500-600 de metri până la scările care te vor urca pe munte, direct în mijlocul trovanților. Dacă infinitele scări nu te-au obosit, poți continua să urci spre vârful muntelui, de-a stânga și de-a dreapta povârnișului aflându-se, ici și colo, câte-un trovant, fiecare cu forma lui specifică.
Mai mult decât atât, formele ciudate ale acestora (pe alocuri chiar perfect rotunde) au darul de a alimenta imaginația turistului. Aproape de vârf vei descoperi „delfinul și balena”, doi trovanți care unora ar putea să li se pară că seamănă cu mamiferele marine mai devreme amintite – ceea ce ne întoarce puțin la legenda conform căreia acolo ar fi fost, cândva, fundul unei mări. Drumul se încheie la „coloană”, ultimul trovant faimos al zonei, însă nu neaparat ultimul din lungul șir al acestora.
Sărăcia satelor din Țara Luanei
Dincolo de peisajele care-ți taie, efectiv, respirația, vezi sărăcia satului românesc, a satului încremenit în timp, a caselor părăsite și dărăpănate. Un câine legat în lanț în interiorul unei curți îl poate da de gol proprietarul aflat încă în viață – probabil suficient de bătrân pentru a-și mai dori să plece din locul pe care îl știe de-o viață.
Un alt aspect trist este cel al gunoaielor din zonă, pe albiile râurilor, cât și în imediata apropiere a localităților din zonă. Adevărate plantanții de pet-uri și ambalaje fel de fel.
Vulcanii Noroioși
Ei, bine, dacă toate celelalte locații pot părea relativ noi cuiva care e obișnuit să frecventeze mai degrabă Valea Prahovei, Vulcanii Noroioși reprezintă acea locație pe care sigur ai mai văzut-o măcar odată în viață: fie în excursie cu clasă, pe vremea când singura ta preocupare era să bagi degetul în vulcani când nu te vede învățătoarea, fie acum, la vârsta maturității, când deja știi de ce nu-i bine să atingi materia vâscoasă, mai ales dacă ești fumător.
Sfaturi practice
Dacă plănuiești o astfel de excursie, trebuie să ții cont de câteva lucruri. Cu toate că drumeția, în sine, este una ușoară spre medie (în anumite porțiuni ale sale), nu uita să-ți iei încălțări adecvate anti-alunecare. Sub nicio formă, unei astfel de experiențe, nu i se pretează pantofii tăi de zi cu zi, cei de oraș. Îmbrăcămintea „în straturi de ceapă” este și ea un must-have. Din princina diferențelor de altitudine și a vântului destul de nărăvaș, prezent în spațiile deschise, temperaturile pot fluctua cu câteva grade bune de la minut la minut. Și nu în ultimul rând, nu uita să iei cu tine apă suficientă.
În plus, oricine are de gând să se aventureze în Țara Luanei trebuie să fie conștient de faptul că zona este populată cu urși, astfel că ar fi de indicat ca grupurile să aibă minim 8-9 persoane.
Pe lângă urși, zona mai este, de asemenea, populată și de căței, așadar poate n-ar strica să ai la tine câteva bunătăți pentru acești ghizi cu patru lăbuțe și codiță veselă.
Citește și: S-a mutat din apartament, direct în autorulotă: cum arată viața când ești turist full-time
