Emanuel Ungureanu, deputat USR, a ales să nu judece ce se întâmplă în sistemul medical din România. Asta, în perioada în care toți s-au transformat în aprigi judecători ai medicilor, asistentelor și infirmierilor care cochetează cu demisiile. Am mai spus că sunt aruncați într-un război fără arme? Am mai spus. Am fost la rându-mi judecată? Bineînțeles.
Ce nu se vede e că nu toți dau bir cu fugiții. Nici medicii, nici oamenii care au ales să ajute, în loc să acuze. Desigur, e mult mai ușor să arăți cu degetul și să devii justițiar din confortul fotoliului de acasă, eventual sănătos tun și cu depozitul de hârtie igienică în baie. Și, cu cât te inflamezi mai mult, cu atât vei lăsa o amprentă matusalemică pe pagina de Facebook.
Ei, unii aleg să ajute, să nu râdă de cei rămași expuși, să înțeleagă că un medic rezident nu a ales să lupte cu mâinile goale în războiul ăsta. A fost forțat. Iar dacă încă nu face cale întoarsă, ar trebui încurajat să rămână pe baricade.
”Întâlniri secrete, cu dragoste
Azi m-am întâlnit în secret cu rezidenta de la Institutul Oncologic din Cluj care s-a plâns că nu are ea și colegii ei echipamente de protecție. Așa cum i-am promis.
Am reușit să procur pentru ei câteva perechi de mănuși și măști, puține, zilele viitoare le mai aduc și altele. Ne-am întâlnit pe furiș, undeva, printre blocuri, ca și când am avea ceva de ascuns.
Aveam amândoi măști, dar i-am văzut ochii mari, triști și speriați.
M-am uitat cu duioșie la ea, un copil educat să fie recunoscător pentru ajutor și înfricoșat de un sistem medical plin de lucani și beurani abuzivi.
Încercați să vă imaginați scena absurdă, un deputat din Comisia de Sănătate trebuie să ajute pe ascuns niște rezidenți trimiși în prima linie, în război, fără arme… După ce trece epidemia asta nenorocită trebuie să radem împreună acest sistem mizerabil.
Promit să am o contribuție majoră la asta, nu că până acum aș fi stat cu mâinile în buzunar…”.
Citește și: Constantin Catană: medicii sunt fricoși și lași
