Scriam despre Centrul Vechi, undeva pe 14 martie 2020. Nu sunt trei luni, dar speculațiile curgeau și posibilitatea de a reveni la normal era undeva prin toamnă. Scriam pe 14 martie despre tăcere, ceva frică și o nesiguranță atipică vieții de noapte din București. Și totuși. Bucureștiul s-a relaxat puțin cam prea mult. Și puțin cam prea repede.
12 noaptea în București. Normalitate. Muzică. Terase luate cu asalt și ceva norme (ne)respectate. Nu foarte multă distanțare și prea multă bucurie. Totul arată ca o lobotomizare în grup sau ca oricare altă noapte în Centrul Vechi, undeva prin vara lui 2019.
”Am pregătit culoare pentru intrare, ieşire, dezinfectant, personalul instruit, măşti, mănuşi. Se intră doar pe bază de rezervare. Ne este foarte greu, dar respectăm toate normele impuse. Funcţionăm undeva la 40% din locurile pe care le deţineam noi normal. Este cea mai mare bucurie şi nu pentru noi neapărat ca personal, cât pentru clienţi care au fost foarte fericiţi şi bucuroşi”, a declarat un reprezentant local.
Prin martie scriam despre Centrul Vechi că e gol, pustiu și dezinfectat. S-a făcut 1 iunie și scriu despre Centrul Vechi că e plin, se stă la cozi pentru un moment de prietenie și nu înțeleg de ce ai sta la cozi pentru normalitate. Nu contest ideea de închisoare a coronavirusului, am trecut cu toții prin ea, mai mult sau mai puțin. Și, în același timp, înțeleg dorul, plictiseala unora sau nevoia de rutină. Unde rutină înseamnă socializarea de după programul de opt ore.
Părerea unei cliente: ”Abia aşteptam să ajung la terasă ca să mă relaxez în primul rând. Aveam nevoia de socializare şi atâta tot. Să stau cu prietenii, să ascult muzică. Să mă relaxez. Am fost bucuroasă că se deschid în sfârşit terasele, pentru noi tinerii este importanta socializarea, să ieşim cu prietenii, să păstrăm legătura”.
Unii înțeleg prin relaxare doar ideea de terasă. Alții înțeleg prin socializare sau prieteni doar ideea de terasă. Nu știu cât de importantă e vârsta. Tot ce știu e că eu, personal, aș mai fi așteptat. Pentru că o relaxare cu reguli, cozi și pericol iminent, nu e relaxare.
Citește și: Anisie primește primește cadou de 1 iunie: o scrisoare deschisă
