Pe vremea mea, eeeeheee, pe vremea mea, de 1 iunie te duceai la plajă, la locul de joacă, la un concert pentru copii organizat de șoricei și iepurași. Tot pe vremea mea băteai maidanul de lângă bloc, picai în genunchi, te juleai, săreai garduri, furai gorgoaze din curtea vecinului și alergai cât te țineau picioarele și plămânii atunci când te prindea, în timp ce încercai să ții gorgoazele în poala tricoului, ca să nu se verse. La destinație ajungeai cu două-trei.
Bacovia a pus, anul acesta, stăpânire pe 1 iunie. Un pic la propriu, un pic la figurat
Copiii din ziua de azi se distrează diferit. Aproape nimeni nu se mai cațără pe garduri, doamne-ferește să mănânci gorgoaze nespălate, direct din copac, iar dacă cumva ți-ai julit genunchii, te duce mămica direct la urgențe. Un adult aproape obiectiv al zilelor noastre ar putea spune că cei mici din zilele noastre nu mai știu să se distreze. Totuși, o parte dintre adulții obiectivi ai zilelor noastre sunt părinții acelor copii. Aceiași adulți care își juleau coatele și genunchii prin câmpuri, pe garduri și printre pietroaie, se îngrijorează peste măsură astăzi dacă cei mici ajung acasă c-o zgârietură cât de mică. Plânset, ambulanțe, injecții antitetanos, tot tacâmul! Aceiași părinți care petrec ore în șir în supermarket citind etichetele produselor, ca nu care-cumva să introducă în copiii lor mâncare nesănătoasă, firește. O fi bine, o fi rău, n-am să mă pronunț. Dintr-un motiv foarte simplu: fiecare știe cum e mai bine atât pentru el, cât și pentru copilul lui.
Apoi, lumea e făcută să evolueze, iar noțiunile de bine și rău au fost mereu relative. Dacă noi, copiii anilor ’80-’90, ne jucam cu păpușele și mașinuțe comuniste, cei de dinaintea noastră se jucau cu păpușele din lemn, construite de ei ori de părinții lor. Cei din ziua de astăzi stau cu ochii în ecranele telefoanelor, iar generațiile viitoare vor sta, probabil, nemișcate, în timp ce toată distracția se va derula într-un univers VR transmis printr-un chip. Cine poate ști?
Ce vreau să zic? Nu există generații rele și generații bune. Există doar generații diferite, adaptate secolului în care își desfășoară viețile. Probabil așa ne-ar fi judecat pe noi cei care au copilărit în Evul Mediu. Noroc că acele generații nu mai sunt printre noi ca să vadă.
Și-apoi, ce-ai putea să faci astăzi, pe o vreme ca asta, o vreme regizată, parcă, de Bacovia? În ecranul telefonului nu plouă cu bulbuci niciodată. În ecranul telefonului e mereu soare și frumos. Așa cum ne era nouă, în 90, pe-afară.
Citește și: Sămânța de scandal, adânc plantată în sufletele românilor
