1 Decembrie obișnuia să fie altfel. O zi în care românii se mândreau că-s români, o zi în care fiecare cetățean arbora în fața casei, ori la balcon, câte-un tricolor. Tot în această zi, paradele inundau străzile orașelor, militarii defilând mândri prin fața celor care îi ovaționau și îi preamăreau.
Anul acesta n-avem nici parade și nici stegulețele n-au mai răsărit pe la ferestre.
Recunosc, n-am fost niciodată o împătimită a sărbătorii de astăzi ori a naționalismului exacerbat, considerând, mai de grabă, că iubirea pe care o porți față de țară ar trebui să fie în suflet. Țara e mama, e tata, sunt prietenii și locurile unde ai crescut, iar aste’ cadouri trebuie să le sărbătorești și apreciezi în fiecare zi, nu numai în data de 1 Decembrie.
Cu toate astea, liniștea de astăzi reușește să-mi dea fiori chiar și mie, amintindu-mi, mai de grabă de zecile de filme distopice văzute decât de Ziua Națională a României.
Anul acesta toți prietenii mei de pe Facebook distribuie fotografiile de anul trecut, ori de acum doi ani. Anul acesta ne chinuim să depășim vreo trei crize: pe cea medicală, pe cea economică și pe cea psihică, într-un final. Anul acesta ne îmbrăcăm cu iile de anul trecut și ne fălim cu ele pe internet, în plină nostalgie și dorință de veselie neaoș românească.
Cumva, azi nu este doar despre România, este de întreaga lume. Indiferent de limba vorbită vorbim, de cât de dezvoltată sau subdezvoltată ne e țara, indiferent de culoarea pielii, a religiei sau a orientării sexuale, suntem împreună în 2020-ul ăsta care va intra, fără absolut niciun dubiu, în istorie ca fiind anul acela în care Pământul s-a oprit. Anul în care ne-am îmbolnăvit, anul în care ne-am pus de bună voie masca pe figură, ori de frica amenzilor și poate, mai mult decât atât, anul în care ne-am vindecat.
Astăzi nu este nici despre români, nici despre hore, parade sau militari. Astăzi este de oameni, indiferent unde s-ar afla ei pe acest glob. Poate că n-ar strica ca astăzi să dăm dovadă de ceva mai puțin fariseism și de ceva mai multă toleranță. Astăzi ar trebui să fie despre unire, însă nu despre cea de la Alba Iulia.
La mulți ani, România! Să ne fie (mai) bine! Fără politicieni corupți, fără găinării, fără răutate gratuită și cu ceva mai mult creier în țeastă.
Citește și editorialul: 10 August, data aia din calendar pe care nu o uiți
