Nem tudom e o chestie pe care o auzi destul de des dacă te duci într-unul dintre județele unde populația de etnie maghiară este majoritară. Nu am condamnat niciodată omul de rând pentru asta. Omul de rând învață ceea ce i se predă la școală. Desigur, există și acei etnici maghiari extremiști care insistă să fluture steagul Ținutului Secuiesc și să-ți urle în maghiară diverse. Pe de altă parte, în cealaltă tabără există susținători aprigi ai teoriilor geto-dacice, există Coaliția pentru Familie, există urmașii mai puțin educați ai lui Zelea Codreanu. Ce vreau să zic este că extremiști avem cu toții, drept pentru care devine incorectă blamarea etnicilor maghiari doar pentru că au și ei ciudații lor, de vreme ce și noi îi avem în România nemaghiarizată.
Problema nu este la populația de rând. Problema este și a fost mereu în politică. Niște unii de-ai noștri se tot folosesc de cei câțiva de-ai lor pentru a prinde majoritate pe ici, pe colo, oferindu-le în schimb mirajul Ardealului. Din punctul meu de vedere, problema nu e neaparat la UDMR. Ei sunt ceea ce sunt, își doresc ceea ce își doresc. Exact ca-n fabula cu scorpionul și broasca. Problema e la ai noștri care aruncă cu firimituri înspre ai lor, ei se le culeg, se entuziasmează, le crește adrenalina și încep să cânte inmuri în maghiară. Și se întinde mai ceva ca o pandemie.
Mai pe larg, Camera Deputaților pare să o fi comis din nou. Iar de data asta i s-a alăturat și Senatul. UDMR a propus schimbarea Codului Legislativ cu prevederea obligativității folosirii limbii maghiare în anumite zone iar parlamentarii au zis „de ce nu?”. Treaba asta s-ar fi întâmplat în octombrie 2019, fiind programată pentru dezbaretere în data de 17 februarie 2020. Și s-a aprobat tacit. Din nou.
Art. 94. — Folosirea limbii minorităţilor naţionale. Sau cum să zici mai des nem tudom
(1) În unităţile/subdiviziunile administrativ-teritoriale, în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale au o pondere de peste 20% din numărul locuitorilor, autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate în subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean, precum şi prefecturile, serviciile publice deconcentrate, Inspectoratele Judeţene ale Poliţiei Române, au obligaţia să asigure în raporturile cu aceştia, folosirea limbii minorităţii naţionale respective, în conformitate cu prevederile Constituţiei, ale prezentului Cod şi ale tratatelor internaţionale la care România este parte.
(2) Autorităţile şi instituţiile publice, precum şi celelalte entităţi juridice prevăzute la alin. (1), prin hotărârea organelor lor deliberative sau după caz, organelor de conducere pot decide asigurarea folosirii limbii minorităţilor naţionale în unităţile administrativ-teritoriale în care cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale nu ating ponderea prevăzută la alin. (1).
(3) Autorităţile administraţiei publice locale, instituţiile publice aflate in subordinea acestora, organismele prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de interes local sau judeţean prevăzute la alin.(l), prin hotărârea organelor lor deliberative sau după caz, organelor de conducere pot adopta şi folosi, alături de însemnele oficiale ale României şi alte însemne, simboluri care să exprime identitatea etnică, istorică, culturală şi economică a cetăţenilor aparţinând minorităţii naţionale, locuitori ai unităţii administrativ-teritoriale în cauză.
Citește și: Kelemen se crede „profesorul” din ”Casa del Papel”
