Cum recunoști un sociopat și cum scapi de el

Sociopatul este, în mare, incapabil de empatie, astfel că trădarea poate deveni a doua lui natură

Înainte de toate, haideți să lămurim ce e ăla un „sociopat”, pentru ca lectura ulterioară să devină un pic mai ușoară. Un sociopat este, în linii mari, acel om incapabil de a simți sentimente de remușcare, după ce a mințit sau a făcut un oarecare rău. Un sociopat te va minți cu cea mai mare ușurință.

Ok, ok, dar cu toții mințim, ai putea să zici. Și-ai avea perfectă dreptate! Se spune că omul normal, nesociopat, zice, în medie, două-trei minciuni pe zi (dacă nu chiar mai multe) – mai mici sau mai mari – în funcție de situație.

În cazul sociopatului, minciuna devine un stil de viață. Chiar dacă o situație anume nu necesită o minciună, sociopatul va avea tendința de a denatura, oricât de puțin, adevărul. Dintr-un motiv foarte simplu: dacă adevărul respectiv nu-i evidențiază acestuia nicio presupusă calitate, ori chiar merit, va face tot posibilul pentru a îndulci realitatea, în favoarea acestuia.

Mai mult, sociopatul este, prin definiție, lipsit de scrupule. Nu va conta că îi ești prieten, iubit, iubită, mamă sau unchi. Dacă situația o va cere, te va „înjunghia pe la spate” fără nicio ezitare. Iar dacă sociopatia se transformă în psihopatie, fugi! Pentru că înjunghierea s-ar putea să se transforme, dintr-o simplă expresie hiperbolizată, în realitate.

Sociopatul are șarm și știe să-l folosească în avantajul său

Nu am de gând să fac un tratat de psihiatrie, pentru că nu sunt medic psihiatru, ci jurnalist. Cu toate astea, experiența de până acum mi-a arătat că orice om întâlnește un sociopat, cel puțin o singură dată în viață. Astfel că următoarele caracteristici s-ar putea să ți se pară cunoscute.

Sociopatul are nevoie de atenție și, de ce nu, de adulare. În momentul în care îl vei ignora, se va simți mic și neimportant, lucru de neconceput pentru un astfel de om (vanitatea e o trăsătură de bază), așadar va face tot posibilul pentru ați atrage, din nou, atenția.

Într-o primă instanță va încerca să facă asta servindu-ți replicile pe care știe că îți place să le auzi (pentru că sociopatul este și un fin psiholog), ca mai apoi, dacă această tactică nu a dat roade, să treacă la atac. Astfel, în lipsa atenției pe care acesta este convins că o merită din oficiu, doar pentru că există și respiră, în opinia sa fiind un om extraordinar, așa nu s-a mai născut altul pe această planetă, sociopatul va încerca să te discrediteze în fața celorlalți, în mod gratuit.

În mare, într-o relație de orice fel cu un sociopat, ai putea să simți sentimentul de dependență. Cumva, fiind un individ inteligent, va încerca și va reuși să te subjuge sentimental, astfel încât traiul să ți se pară imposibil de suportat, în lipsa acestuia. Va reuși asta purtându-se, într-o primă instanță, exemplar – darul lui Dumnezeu pe pământ. Din acest motiv, relațiile de acest fel poartă denumirea de „toxice”. Dependența se va comporta întocmai uneia de alcool sau generată de alte substanțe.

Evadarea din „pânza de păianjen” nu e ușoară, însă nici imposibilă

Ce trebuie să ții minte este că nu e vina ta – cu toate că individul va încerca, prin toate mijloacele, să proiecteze pe tine toate acțiunile lui. O practică veche. O practică care funcționează de minune atunci când e aplicată asupra celor instabili emoțional. Pentru că da, orice sociopat care se respectă „va vâna” mereu oamenii care trec prin perioade dificile, pentru a-i putea manipula, ulterior, mai ușor.

Cum scapi de un sociopat? N-am să te mint: nu va fi ușor, întrucât eșecul subjugării va fi greu de digerat de acesta, astfel că se va folosi de toate armele din dotare pentru a te ține acolo, într-o stare constantă de dependență. Însă de putut, se poate. Până la urmă, fiecare este stăpân pe creierul său, astfel, cu ajutorul voinței, exact ca în cazul dependenței de alcool sau de droguri, se poate reveni la normal.

Și să nu uit: nu spera că acesta se va schimba vreodată. Așa cum vodka nu se va transforma niciodată în suc, nici sociopatul nu va căpăta sentimente de empatie.

Citește și editorialul: 1 iunie, ce melancolie…