Scriitoarea Ioana Nicolaie, profesor de Limba română, analizează școala on-line și școala ”la școală”. Vorbim despre diferențe, confruntări, compromisuri și inovații. Și, în același timp, vorbim de efort, mult efort. Și nu este doar efortul profesorilor. Școala on-line a reprezentat o muncă ”în echipă”, dar și o muncă pentru o echipă. O echipă formată din elevi, profesori și părinți.
Ioana Nicolaie explică predarea on-line pe înțelesul tuturor: ”Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda”.
Iar dacă magia nu există și se reduce doar la viteza cu care efectuezi un truc pe care l-ai repetat, școala nu se rezumă la trucuri care să amuze. Și nici la aplauzele de după.
”Pe ecran și prin microfon, dispar gesturile sau tonul pe care-l folosim atunci când comunicăm direct cu o persoană față în față, mimica aceasta specifică și comportamentul nu rămâne și în comunicarea virtuală. Un profesor trebuie să fie un fel de magician în contextul acesta, să găsească o cale să transmită informația virtual, să inventeze un alt mod de a preda, pentru că nu mai are varianta clasică”, a explicat Ioana Nicolaie.
”A fost foarte interesant la început, a fost o schimbare de paradigmă. În momentul în care am aflat că nu ne mai putem întoarce la școală, ne-am organizat imediat, am făcut training-uri și am reușit să aflăm foarte repede, în patru-cinci zile, ce avem de făcut. Astfel, am reușit să revenim online la școală.
La început ne-am bucurat că putem socializa și comunica și mai ales că ne putem ține lecțiile. Nu am vrut să ne pierdem anul, a fost foarte important să ne ducem misiunea până capăt. Am avut de terminat o materie și nu am vrut să facem niciun compromis, gândul că va veni următorul an școlar și că va trebui să recuperăm lucruri pierdute nu a fost pe placul nostru.
Ne-am făcut treaba până la urmă, dar cu acest tip de organizare și fără să avem în momentul acela o directivă care să vină de la minister, era perioada inițială de confuzie, de stres îngrozitor, totul era ciudat, era o perioadă de frică. Să nu uităm că prima lună a fost luna spaimei, toată lumea a fost înfricoșată, am stat în casă.”
Sunt concluzii pe care doar un profesor le poate puncta. Sunt concluziile unei revolte. sunt concluziile unei decizii care nu e departe de a se repeta. Poate considerăm că pierdem un an: un an școlar, un an acedemic sau un an fără cei dragi aproape. Și, totuși. Privind optimist și progresiv, e o luptă pe care o ducem noi cu noi. E o luptă care ne demonstrează zilnic că putem face față schimbării. Schimbărilor.
Citește și: INSP recomandă, în anumite condiții, prezența zilnică la școală
