Fiecare părinte știe cum își crește copilul! Sau, cu alte cuvinte, vezi-ți tu de copilul tău, că știu eu mai bine cum să-l educ pe-al meu! Cam asta le-ar zice mulți dintre părinți celor care îndrăznesc să le evidențieze anumite derapaje de comportament.
Privind situația groso-modo, aș putea să zic că așa e, fiecare și le știe pe ale lui.
Privind situația în detaliu, înclin să nu mai fiu de acord. Atât timp cât copilul acela va crește și va deveni parte din societate, treaba cu „îl cresc cum știu eu mai bine” nu se mai potrivește chiar 100%, pentru că riști să arunci în societate un individ antisocial, violent, needucat, frustrat și așa mai departe.
Dincolo de cei șapte ani de-acasă, în momentul în care decide să fie părinte, omul devine automat obligat să aibă, de asemenea, grijă de sănătatea emoțională a copilului „din dotare”. Lipsa sănătății emoționale este, fără niciun dubiu, cauza principală pentru toate problemele societății, ergo a lumii. În lipsa ei, copilul de azi se poate transforma, pe viitor, într-un adult incapabil să relaționeze cu ceilalți oameni, or, după caz, să-și pericliteze propriul drum prin viață. Sună dramatic? Nu doar sună, chiar este!
Zilele trecute am fost martora unei imagini mai mult decât sinistre. Aflată la o mini-petrecere de familie, observ un bărbat, necunoscut până în acel moment, cum își ia fiica în brațe, o strânge la piept intens și o sărută. Nu pe obraz, nu pe nas, nu pe frunte, pe buze! În mod surprinzător (pentru mine), respectivul a considerat că afecțiunea se poate oferi și în felul acesta. Pe sistemul excesului de zel de tipul: „uite cum îmi iubesc eu fiica mai mult decât ți-o iubești tu, pe a ta”.
Și-acum vin eu cu întrebarea: cât de sănătos este ca un părinte (mamă, tată – nu contează) să-și manifeste afecțiunea față de copil (fată, băiat – nu contează) printr-un sărut pe gură? Astfel de scene vedem, din nefericire, din ce în ce mai des. În dorința de așa-zisă emancipare a părinților, în raport cu copiii, își materializează afecțiunea un pic mai intens decât ar fi cazul. Rezultatul? Confuzie totală pentru cei mici.
Cât de mult rău poate face un simplu sărut pe gură, venit din partea parintelui?
Păi, haideți să vedem!
- Poate genera probleme emoționale. Spre exemplu, copilului îi va fi foarte greu să facă diferența dintre dragostea platonică, adică cea părintească și cea romantică, pasională (spuneți-i cum vreți). Dacă ați citit despre complexul Oedip, știți la ce mă refer.
- Ar putea să devină victimă sigură a pedofililor, din simplul motiv că nu va înțelege de ce e rău atunci când „nenea” îi cere un pupic pe gură. Iar de la pupic la alte atrocități… e doar un pas mic.
Citește și editorialul: România e educată să rămână de modă veche
