Potrivit ICCJ, atingerea scopului educativ al inculpatului Liviu Dragnea, reprezintă motivarea deciziei de condamnare a fostului lider PSD. De asemenea, în motivarea deciziei de condamnare a persoanei menţionate, seprecizează şi oferirea posibilităţii unei schimbări de atitudine pe timpul detenţiei, potrivit Mediafax.
„Procedând la evaluarea tuturor probelor administrate în cauză, după cum se va expune în mod detaliat în cele ce urmează, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 Judecători, în majoritate, constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta, astfel cum a fost reţinută, există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul E. (Liviu Dragnea, n.r.), iar criticile acestuia, prin apărători, referitoare la lipsa de suport probator a soluţiei de condamnare sunt nefondate”, arată instanța supremă în motivarea condamnării lui Dragnea.
Conform magistraților, în ciuda susţinerilor avocaţilor lui Dragnea, interesul pentru menţinerea în D.G.A.S.P.C. Teleorman a celor două angajate, instituţie de la care puteau să obţină un salariu şi care aparţinea lui Liviu Dragnea, este confirmat ireproşabil.
„Astfel, cuantumul pedepsei stabilită de prima instanţă, inculpatului E (Dragnea. n.r.). a fost orientat spre minimul legal, pe de-o parte, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanţele factuale reţinute, modalitatea de comitere fiind, prin îndemn, direct, personal, care a dat conţinut formei de participaţie a instigării, agravată de calitatea funcţiei deţinută de acesta, respectiv Preşedinte al Consiliului Judeţean, afectându-se încrederea funcţionarilor publici în raporturile de serviciu, precum şi cele interinstituţionale”, mai arată ICCJ.
În acelaşi timp, completul de 5 judecători sunt de părere că pedeapsa pentru Dragnea este atât suficientă cât şi proporțională, iar prin intermediul acesteia, inculpatul are posibilitatea de a îşi schimba atitudinea și poate să înțeleagă consecințele infracțiunii de serviciu.
„Cuantumul pedepsei (…) asigurând realizarea scopurilor pedepsei, de coerciţie, prevenţie şi cel educativ, dându-i posibilitatea unei schimbări de atitudine şi raportare la valorile sociale afectate prin fapta comisă, respectiv încrederea în instituţiile publice şi relaţiile de serviciu, în conştientizarea consecinţelor unei infracţiuni de serviciu, din perspectiva funcţiei deţinute, neimpunându-se majorarea acestuia. Instanţa de apel, în majoritate constată, că în raport de cuantumul pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare, privarea de libertate constituie singura modalitate legală de executare a pedepsei care este aptă să conducă la îndeplinirea concretă a funcţiilor sancţiunii aplicate”, subliniază magistrații.
