Guran rimează cu Bălan (și nu e o coincidență). Moise scrie despre Alexandru Bălan și-ar vrea s-o facă pe glumețul, doar că nu se prea glumește despre prostia pură și contagioasă. Și scrie și despre violență și bruscare.
La fel de violent și brusc, își șterge postările. Că asta pare soluția când greșești pe Facebook. Logică de adolescent fără mustață.
Mă întreb cum face Moise când greșește în viața reală. Șterge o zi? O oră? Un an? Perioada aia în care a flirtat cu politica și de care (sunt sigură) îi este cam rușine? Umblă la setări și dă totul uitării, ca și cum o gafă nu ar fi existat?
E ușor să scrii o inepție pe Facebook și, la fel de ușor, este să o ștergi. Problema e atunci când o păstrează alții prin print-screen. Interesantă și utilă funcție.
Povestea pe scurt: Alexandru Bălan și Moise Guran. Alexandru Balan, un individ cu peste 850.000 de urmăritori pe canalul său de Youtube, decide să rumege umătoarele:
”Eu, dacă nu eram în nicio relație cu nimeni, vă spun sincer, cât de sincer posibil, f***** toate copilele de 15, de 16 ani, credeți-mă pe cuvânt! La modul cu picioare-n gură, s-o scuipi în gură, să-i zici ”cine-i tăticul tau?”, să-i dai cu palme, s-o ții cu capul de pereți, să-i pui piciorul pe față. Eu am niste fetișuri mai ciudate, știi, gen, adică ăleia se vedea că-i place șarpele. Credeți-mă, astea nu trebuie iertate!”.
Dacă gândești câtuși de puțin, ajungi la concluzia că nu e lipsa de atenție a unui băiețaș viteaz doar în fața camerei. Nici vreo țintă pentru a crește numărul de vizualizări sau de abonați. E ceva dereglat, grav, instigator. Nu este o fantezie sexuală sau vreo glumiță mai neagră, scăpată de sub control. Și o spun fără să cred în vreun feminism extremism. O spun cu mintea deschisă și fără pudibonderie.
Moise Guran: ”Cele mai aprinse dezbateri din ultimele zile, din țara noastră, au fost ocazionate de un puști care-și povestește fanteziile sexuale pe youtube și de o poză cu un premier care se crede Mare Logofăt.”
Repet, îmi displace feminismul extremist, la fel de mult pe cât îmi displace instigarea la violență. Refuz să intru în polemici feministe, la fel de mult cum refuz să discut violența.
Și răspunsul tipic feminist nu a întârziat să apară:
”Ca să fie foarte clar :
Violul și incitarea la violență împotriva femeilor NU este o fantezie sexuală!!
Violul NU este o glumă!!
Ne-ați auzit, domnule Moise Guran și toți cei care cred că e amuzant să glumiți despre viol și să-l transformați într-o fantezie?
Repetați după noi:
VIOLUL NU ESTE O GLUMĂ!
VIOLUL NU ESTE O „FANTEZIE SEXUALĂ”!
Rușine pentru luarea în batjocură a violenței cotidiene cu care se confruntă mii de femei!
„Glumițele” acestea ieftine fac parte din și contribuie la cultura violului, prin care se întrețin, se bagatelizează și se legitimează abuzuri extrem de grave la adresa femeilor.
Tuturor celor care se cred haioși..nu sunteți. Ne-am săturat de hăhăiala voastră sexistă și de complicitatea voastră la violență!!”.
Asta spun feministele care, strict din punctul meu de vedere, cam trăiesc pentru a fi ofensate din absolut orice. Nu toate, unele. Dar, de data asta, da, e o controversă care ne afectează pe toți, indiferent de gen. Femeile sunt puse în vizor, pe atât de mult pe cât sunt puși sub lupă și bărbații.
Faptul că alegi să spui că toate femeile sunt victime înseamnă că, din start, îi consideri pe toți bărbații agresori. E eronat, injust și e o generalizare care nu ar trebui să existe. Din nou, e doar logica mea.
Ceea ce mi se pare mie revoltător, e faptul că Moise se implică într-un scandal în care nu-și are locul. Și-și pierde zilnic din coloana vertebrală, de parcă i se tasează fiecare os, fără un motiv medical.
I-aș spune lui Guran că Alexandru Bălan nu e un puști la 28 de ani, la fel cum violul nu e o fantezie sexuală.
La 28 de ani ar trebui să știi mai multe decât să-ți legi șireturile.
Prin 1999, se bătea Guran cu pumnul în piept că lucrează în televiziune. Și știe ce vrea de la viață. Și că a știut ce-nseamnă și viața, și alegerile, și cariera. În 1999, Moise avea 25 de ani. Nu 28 de ani, ci 25. Mai deunăzi, țipa în microfoanele Europa FM că primul job ne definește ca adulți. Și că el, la 25 de anișori, era dârz, și aprig, și mare jurnalist.
Diferențe, diferențe. De unde scuza că vârsta de 28 de ani e pentru puștime, Moise?
Moise a dat lumii o nouă gafă. Moise a luat-o înapoi. Nimic de laudă.
Citește și: Relaxarea care ne stresează
