O imagine cu președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a făcut turul internetului românesc. În respectiva imagine, Maia Sandu poate fi observată cățărată, unde altundeva, dacă nu pe Vârful Moldoveanu? Nu știu cât tam-tam s-a făcut pe respectiva fotografie în Republica Moldova, însă la noi a fost „top hit”. Românii au distribuit și-au suspinat cu muci după președintele pe care nu l-au avut niciodată.
Pe alocuri, ăi mai rusofili dintre români au acuzat campanii de imagine bine puse la punct. Aceiași români rusofili care, de altfel, aplaudă inclusiv cu palmele vecinilor dacă unul de-al lor se fotografiază sau filmează, într-o ipostază asemănătoare (vorba vine „asemănătoare”).
Nu de alta, însă până acum nu am văzut niciun alt politician (de la noi sau de la ei) care să se cațăre (fără 4×4 și coloană oficială, eventual) pe Vârful Moldoveanu (2.544 m), adicătelea cel mai înalt vârf de la noi din țară. Desigur, n-am uitat de Klaus Iohannis, președintele care face cristiane pe schiuri sau willy-uri pe bicicletă (cea din urmă e o exagerare, firește).
Care e diferența dintre Maia Sandu, Klaus Iohannis sau oricare alt politician pro-european de la noi?
Așadar, să remarcăm, încă de la început, faptul că Maia Sandu și Klaus Iohannis au cel puțin două trăsături în comun. Ambii „le au cu sportul” și, mai mult decât atât, ambii au viziuni politice pro-europene. Cu toate astea, în timp ce fotografia Maiei Sandu cucerind Moldoveanu a stârnit ropote de aplauze, celebrele imagini cu Iohannis la schi nu s-au bucurat de tot atâta popularitate, cu toate că, în definitiv, situațiile nu sunt cu mult diferite. Ba din contră, aș putea spune: s-au spus atâtea bancuri pe seama președintelui nostru încât s-ar putea scrie o carte!
De ce? Pentru că, spre deosebire de Iohannis, Maia Sandu pare să fi găsit rețeta succesului. Gândire orientată spre vest au amândoi, însă modul cum o pun în practică pare total diferit. Simplul fapt că Maia Sandu a refuzat să sară peste coada de la vamă, la întoarcerea acasă, în Republica Moldova, o poziționează undeva la centrul politicii. Cum ar veni, ne uităm spre vest, dar cu coada ochiului urmărim și ce se întâmplă jos, acolo unde sunt cetățenii.
Între timp, la noi
…N-ai să vezi așa ceva! Politicienii români nu au abilitatea de a combina doctrinele politice, astfel încât să culeagă de la fiecare în parte ce e mai bun, pentru un rezultat garantat. Alor noștri le plac extremele. Ori prea de dreapta, ori prea de stânga. Desigur, avem și politicienii de centru dreapta prin Parlament – dar ăia observ că-s doar cu numele.
Ăia chitiți pe social n-ar pupa vest nici pișcați cu ceară, în timp ce ăia chitiți pe liberalism stau înțepeniți pe soclu, uitând să mai coboare de pe el, printre muritorii de rând.
Spre exemplu, acum vreo lună și ceva, Dan Barna, Ludovic Orban (și alții) se închideau în țarcul VIP, spre marea supărare a celor doi mari Gică (Petrescu și Hagi) care erau nevoiți să-și cumpere bilete laolaltă cu mulțimea, spre deosebire de ștabii politici.
Și să nu uităm nici de somnicul dulce de pe bancheta din spate, cel zdruncinat de un accident, al fostului ministru al Transporturilor, actual ministru de Interne, Lucian Bode. Iar președintele Iohannis? Umblă cu bodyguarzi chiar și atunci când se dă cu bicicleta.
Ăsta e motivul pentru care unii români suspină după Maia Sandu!
Citește și editorialul: Părinți, nu vă mai pupați copiii pe gură!
