Începutul de an vine și cu mult prea cunoscutele cozi la „taxe și impozite”, asta deși se știe că ele pot fi plătite, cu tot cu „bonificație”, până la finalul lui martie, mai mult, că administrațiile locale au creat posibilitatea ca acestea să fie plătite și prin mijloace alternative, fie că vorbim de ghiseul.ro sau de automatele self-pay. Sigur, există și situații în care este nevoie de interacțiune umană, de soluționarea unei probleme de către un om, chiar dacă el poate să fie mai mult, sau mai puțin „acru”, depinde de starea în care îl prinzi. Căci da, există și probleme ce nu pot fi rezolvate pe sistemul „la un click distanță”.
Tot cu „rânduri-rânduri” ne întâmpină și primăriile, unde proprietarii de autoturisme își depun cererea pentru un loc de parcare, dar și aici se poate aplica online, pe site-ul primăriei, așa cum au reamintit, printr-un mail, administratorii asociaților de proprietari, însă recomandarea a fost neglijată, iar unii din dorința de a ajunge primii la ghișeul ce se deschidea la ora 8 dimineață au ales să se așeze „în rând” încă de la ora 22.00. Să fie din lipsă de ocupație, ori din lipsă de alfabetizare digitală? De altfel, oamenii încă sunt reticenți și nu au încredere în sistemul online și de aceea preferă să fie siguri că cererea lor a fost depusă fizic.
România nu este doar „țara tuturor posibilităților”, deși am fost învățați că asta era America, ci și țara statului la coadă, indiferent de câte grade sunt afară, cu plus sau cu minus.
Cu o viteză halucinantă a internetului, cu procente mari de conturi de utilizatori pe rețelele de socializare, România este însă mult în urmă la capitolul digitalizare, în adevăratul sens al cuvântului. În școală nu se învață, din păcate, comunicarea cu instituțiile statului, o comunicare „oficioasă”, așa cum unii am prins la orele de dirigenție, pe care le făceam cu profesorul de română, și în care ni se explica modul în care trebuie să ne adresăm unui director de instituție, pe diverse tematici.
Autoritățile române au alocat puțin peste 20% din valoarea totală a fondurilor din PNRR, adică 5,97 miliarde de euro, pentru proiectele de digitalizare. Astfel, cea mai mare parte din aceste fonduri destinate digitalizării sunt pentru componenta „transformare digitală”, privind reforma sectorului public, a conectivității și securității cibernetice, astfel încât să fie redusă, pe cât se poate, birocrația. Că aceasta nu este privită cu ochi buni de unii „birocrați” este partea a doua. Posibil să fie nemulțumiri și în rândul celor care s-au obișnuit să stea la cozi, indiferent de situații, căci așa au fost obișnuiți încă de pe vremea comunismului.
Citește și: România, cea care „înoată” contra curentului
