Stelian Tănase nu e un tip foarte optimist când vine vorba de cariera lui Voiculescu.
Fiind la rândul său o victimă a Securității (urmărit de Securitate, nu colaborator), a spus ”nu” recrutării, dar a și plătit greu: două cărți respinse de cenzură și ”multe alte necazuri”.
Vlad Voiculescu, candidatul PLUS pentru Consiliul General al Primăriei Capitalei, a recunoscut într-un text publicat pe Facebook faptul că tatăl său a fost colaborator al Securității, înainte de 1989. Toate bune și frumoase până când Stelian Tănase a citit respectivul text, l-a analizat și a devenit un predictor al carierei lui Voiculescu: ”Cariera este terminată”.
Din punctul meu de vedere, Vlad Voiculescu este un tipar al omului șantajabil pentru păcatele părinților. Și șantajabil pentru multe. A fost alegerea sa să recunoască public o culpă care nici măcar nu-i aparține pentru că, mai târziu, această culpă ar fi cântărit mult mai greu. Vorbim, totuși, de Primăria Capitalei.
Cu toate astea nu m-aș arunca în sentințe și previziuni în ceea ce privește cariera sa politică.
Tot din punctul meu de vedere, am zis mereu că timpul le rezolvă pe toate, că toate se fac la timpul lor și niciodată nu e prea târziu să rezolvi ceva. Din punctul de vedere al lui Tănase, e prea târziu:
”Sunt oameni născuți în anii ’40, ’50, sub presiunea enormă a Securității și cred că atitudinea asta moralistă nu ajută în descifrarea acestei drame. Politic vorbind, Vlad Voiculescu s-a retras din competiție. Cred că Vlad Voiculescu s-a retras din cursa pentru Primărie și din acest motiv. Probabil, atunci când au început să apară primele zvonuri, atunci trebuia Vlad Voiculescu să spună lucrurile spuse astăzi. Acum este o reacție tardivă. Eu cred că Vlad Voiculescu nu va mai avea nicio carieră politică. A spus ce trebuia spus, vina lui este că a spus prea târziu”.
Citește și: Vlad Voiculescu plătește pentru păcatele străbunilor săi
Ce este clar: vinovatul fără vină a știut de la bun început istoria familiei, probabil încă din copilărie/adolescență. Că a ales o carieră politică, că a ales o viață publică, asta nu depinde de moștenirea genetică sau de moștenirea păcatelor. A ales. Și-a asumat. Ce nu și-a asumat, însă, sunt previziunile. Da, s-a retras din cursă, dar o ”carieră terminată” e doar o luptă pierdută. O luptă dintr-un război din care nici măcar nu face parte.
