Aproape toate site-urile de sport, intens „cancanizate”, au scris superficial până la „nevralgie” despre sinuciderea unui tânăr(32 de ani), fost fotbalist al unor echipe modeste, Petrolul și FC Argeș. Este vorba despre Roland Stănescu, care a decis, în weekend, să se arunce de la etajul al patrulea al blocului în care locuia. Au folosit și „web push notification”(n.r. alerte pentru dispozitive, în ideea de a da click pe știre), au întors cauza morții pe toate fețele, au ajuns până la notele de la Bacalaureat, „destul de bune pentru un fotbalist”(ca și cum fotbaliștii ar trebui să obțină doar note mici), până la conflictul dintre părinții lui(…) care ar fi condus cu ani în urmă la prima tentativă de suicid. Un alt site a dorit să fie si mai „pompos” și să vezi clickbait: „EXCLUSIV. Am aflat BOALA de care suferea fostul fotbalist Roland Stănescu. Mama lui venise să stea cu el”. La finalul articolului, într-o propoziție neclară: avea depresie!(v-ați dat și voi seama, strâmb eu din nas, în timp ce privesc cu compasiune fotografia tânărului)
De ce moartea unui tânăr nu poate fi relatată doar pentru clickbait
Întâmplarea face să am câțiva amici care lucrează la site-uri de sport. Unii „de suflet”, cu care „fac share” de linkuri și de opinii. Și ajungem la o concluzie, care, iată, nu e trecută în nicio știre: „doar el știe”(n.r. ce a avut „pe suflet”, de ce a recurs la acest gest). Este evident că o asemenea informație nu poate fi „complexă”, dar nici atât de superficială și lipsită de empatie. Ce relevanță aveau notele de la Bac, conflictul dintre părinți, o posibilă decepție sentimentală? Depresia nu se reduce la așa ceva. Roland NU a mai găsit starea de a rămâne în viață. Este unul dintre milioanele de oameni afectați de această „rupere” de social, nu aș numi-o boală, din simplul motiv că nu sunt medic.
Felul în care a fost relatată moartea lui Roland nu m-a dus cu gândul la statistici, la politici publice pentru sănătatea mintală, ci la o carte, recomandată de un psiholog. Este vorba despre „Despre demonul amiezii. O anatomie a depresiei” de Andrew Solomon. Încă nu am finalizat-o, deoarece este destul de voluminoasă și merită „disecată” în liniște. Nu, nu trebuie să fii depresiv pentru a citi această carte. Este un studiu impresionant, care ajută la înțelegerea formelor depresiei, la faptul că generalizarea, fragmentarea unor situații, ne privează de esențial, de profunzime, de conexiuni pe care nu le putem face decât cu sufletul. Din acest motiv, pot spune că o astfel de știre devine periculoasă dacă este tratată superficial.
Generalizarea cauzelor depresiei dezumanizează, iar această „stare” nu ține cont că ești fotbalist sau de soldul contului bancar. Nici măcar nu afectează funcțiile creierului, ca să ofer un argument în plus de ce nu scriu că este „boală”. În schimb, „când se instalează, degradează Eul și, în cele din urmă, eclipsează capacitatea de a da ori de a primi afecțiune”, spune autorul cărții mai sus menționate.
Știrea că Roland s-a sinucis nici măcar nu poate fi „exclusivă” sau dezvoltată. Nu a fost inserat nici măcar un mesaj de condoleanțe, printre atâtea speculații. Nu știm câte afișări au avut aceste site-uri urmare a sinuciderii unui tânăr care nici măcar nu mai juca fotbal, însă, noi ne prețuim cititorii și considerăm că merită să citească lucruri „nefragmentate”, nerupte de uman.
Dumnezeu să-l odihnească în pace, sincere condoleanțe familiei și prietenilor lui Roland!
