Cu siguranță ați auzit de grupulețele de Facebook destinate șoferilor și probabil ați văzut că, cel mai des tip de postare e cel în care șoferii se anunță între ei pe unde stă ascunsă poliția rutieră și, mai ales, unde sunt radare. Oamenii se ajută între ei, ați putea spune, și-ați avea dreptate. Problema e că se ajută DOAR între ei.
Să vă explic și de ce, printr-un exemplu practic. Lui Ionel nu prea îi place să aștepte, așadar, de fiecare dată când are ocazia, apasă pe accelerație cu nesaț. Că doar n-o fi el mai fraier să circule legal. Dar cum lui Ionel nu-i place să ia amenzi sau să îi fie confiscat permisul, apelează la grupurile de Facebook destinate șoferilor, unde mai mereu se va găsi cineva care va anunța unde stau polițiștii de la rutieră ascunși. În locul cu pricina (și prin împrejurimi), Ionel va circula legal. Nu pentru că respectă viața altui participant la trafic, ci pentru că nu vrea să fie sancționat contravențional. Imediat ce se va depărta de zona „periculoasă”, va apăsa din nou accelerația ca și când aceasta ar fi ultima lui zi pe pământ, dacă înțelegeți ce vreau să zic. În drumul lui spre destinație, Ionel va călca un animal, un copil, un adult sau poate își va pierde chiar el viața, izbit de un copac sau de caroseria altei mașini.
Așadar, nu cumva ajutorul ăsta pe care ni-l dăm între noi nu este, în realitate, un ajutor? Nu unul de cursă lungă, cel puțin. Azi scăpăm de amendă sau de confiscarea permisului, doar pentru că un „frate șofer” a avut prezența de spirit de a-i pârî pe politiști, însă mâine putem să nu mai fim (noi sau cei care au ghinionul de a se întâlni cu noi în trafic).
Și da, sunt conștientă că există aplicații cât se poate de legale care te anunță unde stă „cașcheta” la pândă. Chiar și oamenii de radio au obiceiul de a include în rubricile lor printre melodii astfel de informații. Însă dacă e legal, nu înseamnă că e și moral.
În mod sigur, restricțiile de viteză, pe anumite porțiuni de trafic, pot fi frustrante, mâncătoare de timp și nervi. Însă aș prefera oricând să fiu frustrată decât între patru scânduri. Eu sau alt ghiniost care-mi iese în cale.
Ce-ar fi să existe astfel de grupuri și printre tâlharii de locuințe, la fel de legale? „Băi, vezi că doamna Popescu e acasă, nu te duce azi!”. Pare deplasat exemplul? Poate. Însă ambele implică cuvântul „ilegal” și „furat”. Dacă în cazul tâlharilor vorbim despre furt de obiecte valoroase, în cazul șoferilor care se anunță unii pe alții se aplică treaba cu „furatul căciulii”.
Citește și editorialul: Fenomenul Maia Sandu
