Cristian Popescu Piedone le-a transmis un mesaj emoționant la începutul anului, celor doi copii ai săi, Vlad și Ana, cărora le mărturisește cât de mult îi iubește atât pe ei cât și pe copiii lor, nepoții lui. Fostul edil al Sectorului 5 le-a urat un sincer „La mulți ani” celor doi copii ai săi, dezvăluind că ei l-au motivat și l-au ambiționat să se lupte cu greutătile vieții, care a avut suișuri și coborâșuri, dar niciodată nu a fost în genunchi, deoarece s-a gândit la ei și nu a dorit să îi facă de rușine. Cristian Popescu Piedone a mărturisit că are 4 nepoți minunați, care au crescut sub ochii lui .
Cristian Popescu Piedone: Acum, prin ceea ce trec, departe de voi, motivația mea vine de la nepoții mei care îmi dau puterea și tăria de a sta tot cu capul sus către Dumnezeu, pentru că El și voi, familia mea, știți că sunt NEVINOVAT
Cristian Popescu Piedone a mărturist că sunt alți oameni, mulți la număr, care îl susțin și cred în nevinovăția lui. Pentru voi și pentru ei voi continuă să lupt, a declarat fostul primar al sectorului 5. Dreptatea se va face odată și odată, în țara asta strâmbă, condusă de decoruri și interese, crede Cristian Popescu Piedone. Cristian Popescu Piedone își amintește cu dragoste și nostalgie momentele cele mi importante din copilăria celor doi copii ai săi și regretă faptul că nu a fost prezent atunci când ei au spus primul cuvânt, care a fost TATA, sau când ei au făcut primii pași. El îi mulțumeste sotiei sale Iulia, încă o dată pentru felul în care i-a crescut și i-a educat, deoarece el era mai mult plecat după ale gurii, ca să nu le lipsească nimic. Amintirile de la început de an îi hrănesc sufletul lui Cristian Popescu Piedone, care vede că și copii lui, alături de copiii lor, trăiesc la fel.
Cristian Popescu Piedone: LA MULȚI ANI, FAMILIE FRUMOASĂ!
„Dragă Vlad, bărbate, Noul An 2023 să te găsească sănătos. La mulți ani, bărbate! Să te bucure bucuria celor doi copii ai tăi, David și Antonia, așa cum m-ați bucurat și mă bucurați voi doi, cei doi copii ai mei, tu și sora ta, Ana, cu ai ei copii, Celine și Caroline. Iată că pe nesimțite m-am trezit cu patru nepoți minunați. Voi m-ați motivat și ambiționat să mă lupt cu greutățile vieții, cu suișuri și coborâșuri, dar niciodată în genunchi, gândindu-mă la voi, să nu vă fac de rușine, să nu rămâneți cu astfel de amintiri despre mine. Vreau să șțiți că eu sunt un tată care v-a iubit și vă iubește infinit! Acum, prin ceea ce trec, departe de voi, motivația mea vine de la nepoțîi mei care îmi dau puterea și tăria de a sta tot cu capul sus către Dumnezeu, pentru că El și voi, familia mea, șțiți că sunt NEVINOVAT! Există și alți oameni, mulți la număr, care mă susțin și cred în nevinovăția mea. Pentru voi și pentru ei voi continua să lupt! Dreptatea se va face odată și odată, în țara asta strâmbă, condusă de decoruri și interese. ți mai aduci aminte, Vlad, când erai mic și te întrebam: cât de mult mă iubeșți? Tu îmi răspundeai: până la cer! Iar sora ta, Ana, îmi răspundea: până la cer și înapoi! Într-o unitate de măsură, Ana zicea că mă iubește mai mult… dar astăzi șțîi și tu că fetele au o relație mai specială cu tații! Antonia, fetița ta, ți-o dovedește. Vlad, îți mai aduci aminte cum îți ziceam boacă, de la toate boacănele pe care le făceai toată ziua? Doar erai băiat și astăzi vezi cum sunt băieții, cum este David, fiul tău, care te-a moștenit. Ana, îți mai aduci aminte că îți spuneam “pitic”? Nu pentru că erai mică, ci pentru că erai precum piticii de grădină, tare colorată și cu toate fardurile, gențile, pantofii cu toc, rujată mereu. Vezi astăzi cum fetele tale, Celi și Caro îți seamănă.Mai ții minte, Ana, cum stăteai pe genunchii mei și mă mângâiai și voiai să mă rujezi și pe mine? Iar mama vă certa, pe Vlad pentru boacănele pe care le făcea și pe tine pentru că îi luai toate fardurile. Eu râdeam și mă bucuram de copilăria voastră dezinhibată și fericită! Dar din acest motiv mama voastră ne băga în ședință pe toți, și pe mine, și pe voi! Iubita mea, Iulia, căreia îi mulțumesc încă o dată pentru felul în care v-a crescut și v-a educat, că eu… eram mai mult plecat după ale gurii, să nu vă lipsească nimic.
Tot Iulia m-a sunat când Vlad a făcut primii pași (și eu n-am fost de față) și când a zis pentru prima dată: TATA! Și Ana tot tata a zis prima dată… N-am fost acasă nici când Ana a mea a renunțat la scutec și a făcut la oliță prima dată. Iulia m-a anunțat și de ziua în care tu, Vlad, începeai grădinița. Mi-a zis că trebuie neapărat să fiu prezent, să las datoriile de serviciu și să vin cu voi în acea zi atât de importantă pentru copilăria ta. La Ana a fost mai greu cu grădinița. În prima zi a plâns și am luat-o, pentru că nu îi plăcea. Dar, ulterior, după o negociere cu ea, a vrut să meargă. Bineînțeles, cu beneficiile negocierii. Vlad, sigur îți aduci aminte că mama mă certă la serbarea de la grădiniță, că ne prosteam (strâmbam) împreună, că scoteam limba unul la altul… Eu în sală și tu pe scenă… amândoi știm că ne manifestam așa pentru că voiam să ascundem emoțiile care încercau să ne copleșească! Ana, îți mai aduci aminte când am fost în Orășelul Copiilor și am intrat în Casa Groazei și te-ai accidentat la arcadă? De atunci mama nu v-a mai lăsat singuri cu mine… Amintiri, amintiri și iar amintiri, care astăzi, la început de an, îmi hrănesc sufletul și văd că și voi, alături de copiii voștri, trăiți la fel Dar… de lucrurile de care nu m-am bucurat la voi, mă bucur acum la nepoțîi mei! Am asistat la primii pași ai lui David, ai Antoniei, ai lui Celine… nu și la primii pași ai lui Caroline, pentru că am lipsit NEVINOVAT! Bunicul vă promite că va recupera toate clipele pierdute!
