Păcatul îți boicotează locul asigurat în Rai. Indiferent de religie, iertarea păcatelor e o aspirație înaltă pentru orice păcătos. Iertarea asta e un ”to do list”, iar orice individ care se consideră cu adevărat păcătos nu-și dă seama că păcatul fără religie nu prea există.
Da, ai pe conștiință că ai greșit, te macină, te doare, dar, oricâte ți-ar cânta preotul la ureche, păcatul nu există dacă religia nu există. E doar o faptă rea, iertabilă doar de alții și de tine.
Păcătosul e un om religios foarte speriat, un tip care a fost manipulat să creadă că din păcat s-a născut, că a moștenit păcatul strămoșesc. Ar face și ar da absolut orice pentru a fi iar pur. Cast. Fără de pată. Să aibă locul asigurat în Paradis.
Evitarea păcatului vine cu instrucțiuni de folosire: există reguli și cutume și vreo 10 porunci scrise de un tip, despre care nu știm musai dacă a existat, dar legenda spune că ar fi împărțit Marea Roșie în două. Ce să zic, păcat de pești. Sau, ăsta nu e păcat.
Există mai multe variante de a șterge cu buretele păcatul religiosului: patrafirul, scaunul de spovadă, banii donați către biserică (de ce nu?), focul purificator, detonarea chiar. Inovativ în România e sicriul.
Păcatul îți poate fi iertat în sicriu. Nu, nu implică un act de deces sau o scurtă și ultimă vizită la morga spitalului. E mult mai simplu de atât, pentru că trebuie să fii cât se poate de viu în sicriu ”întru iertarea păcatelor”. Implică poziția de orizontal în coșciug, o lumânare în mână, jurăminte și rugăciuni. A, și ceva bani dați preotului (bineînțeles, cum de nu m-am gâdnit la asta?).
Păcatul băgat în sicriu se iartă. Indiferent dacă ești român sau de altă etnie și indiferent dacă un comunicat al Mitropoliei Clujului acuză ideea cu coșciugul:
„Ca urmare a relatărilor privitoare la comportamentul iresponsabil și smintitor al preotului pensionar Ioan Tonca din Huedin, IPS Andrei, mitropolitul Clujului, în ședința de luni a Permanenței Consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Clujului, a analizat toate aspectele acestui caz și a decis oprirea imediată a preotului Tonca de la săvârșirea lucrărilor sfinte. Conform acelorași prevederi cazul a fost trimis spre cercetarea organismelor disciplinare ale Eparhiei”.
Da, se acuză ei între ei, se iartă între ei, banul să curgă, sicriul să se ocupe și, uite-așa, ai și tu un loc asigurat în Paradis.
