Lucrările de consolidare vor costa peste 11 milioane euro și vor dura cel puțin doi ani și jumătate
După ani buni de contestații și licitații anulate, în sfârșit lucrările de reabillitare a Cazinoului din Constanța au intrat în linie dreaptă. Constructorii au organizat șantierul și s-au apucat de decopertat tencuiala și podelele. Investigațiile specialiștilor în structura de rezistență a edificiului au scos la iveală mai multe elemente interesante care până acum au fost ignorate de ingineri, dar și necesitatea adoptării unor soluții tehnice inovative pentru salvarea monumentului.
Mâna lui Saligny, betonul lui Gogu Constantinescu și nepăsarea lui Făgădău
Puțini știu că două nume mari ale ingineriei românești au colaborat pentru ridicarea frumoasei clădiri. Despre proiectatul Daniel Renard s-au scris mii de pagini, la fel și despre controversele arhitecturale de la început de secol privind Cazinoul. Însă despre faptul că în cei 111 ani de existență, Cazinoul nu s-a clintit un milimetru în ciuda cutremurelor și bombardamentelor nu s-a scris nimic.
O voi face eu acum cu speranța că toți cei responsabili cu conservarea acestui monument se vor trezi la realitate și nu se vor mai ascunde după chichițe legislative pentru a nu mișca un deget pentru salvarea acestui monument. Da, mă refer în special la actualul primar al Constanței, care visează toată vara festivalul Neversea, dar niciodată nu a dat un leu pentru monumentele Constanței.
În fine, de ridicarea imensei clădiri s-au ocupat acum peste o sută de ani inginerii Anghel Saligny și discipolul acestuia, inventatorul Gogu Constantinescu. Primul și-a pus amprenta pe structura de rezistență a podului, realizată din grinzi de metal nituite, exact ca binecunoscutul pod care îi poartă numele. Cel de-al doilea a inventat pur și simplu o compoziție de beton armat care a făcut din Cazino o adevărată stâncă. Soluțiile tehnice au fost necesare întrucât tot edificul este amplasat pe o peninsulă artificială, ridicată în mare.
Ulterior lucrărilor la Cazino, Gogu Constantinescu s-a stabilit în Marea Britanie, unde și-a brevetat nu mai puțin de 200 de inovații. Printre cele mai cunoscute și apreciate sunt mecanismul de sincronizare al mitraliereleor care trăgeau prin câmpul elicei la avioanele de vânătoare numit G.C. Gear (Constantinesco Fire Control Gear), invenție care a ajutat britanicii să câştige lupta aeriană din primul război mondial. De asemenea a proiectat și construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile și locomotive, fără ambreiaj și roți dințate, bazată pe efectul inerțial al maselor în mișcare. Temă interesantă de studiu, zic eu, pentru mircistul Făgădău, primarul fost elev eminent al urbei, dar corigent la salvarea Cazinoului.
Inovații după un secol: micropiloți de titan
Deși a fost abandonat zeci de ani de autorități, chiar și acum, cu zidurile crăpate și zugrăveala coșcovită Cazinoul Constanța provoacă din nou inginerii la soluții tehnice inedite. Din cauza faptului că fundația a fost ridicată din mare, o parte din rocă s-a măcinat. În urma unor foraje în fundație specialiștii au decis să utilizeze o soluție mai puțin obișnuită la clădiri, dar utilizată la consolidarea drumurilor de munte.
În porțiunile de fundație slăbită vor fi amplasați micropiloți din titan, în fapt ancore din titan care vor lega fundația clădirii de straturile solide amplasate sub solul sensibil. “S-au finalizat demolările la subsol, s-au creat spații suplimentare pentru realizarea unui muzeu și a unor spații expoziționale. S-au început lucrările de desfacere a izolațiilor din pod realizate din stuf. În circa două săptămâni va începe realizarea micropiloților de titan.
Pentru început vor fi realizați trei piloți în vederea calculării capacității portante și rezistenței la smulgere. Funcție de rezultatul testelor se va calcula numărul acestora , probabil în jur de 100 micropiloți. Acestia vor ajunge până în stratul de calcar de sub clădire pentru a asigura stabilitatea acesteia:”, a precizat Adrian Cefalan, directorul de investiții al Companiei Naționale de Investiții, finanțatorul întregii lucrări. De asemenea întreaga zidărie va fi analizată amănunțit, inclusiv din punct de vedere bacteriologico-chimic. Din cauza expunerii prelungite la apă și vânt toată tenculala este compromisă și va trebui înlocuită.
Sondajul rușinii
Așa cum am menționat mai sus, actuala administrație constănțeană nu “s-a omorât” cu conservarea Cazinoului. Administrația Făgădău a demarat la începutul lui 2018 un sondaj online în ceea ce privește soarta acestui edificiu. Sondajul chestiona contribuabilii despre cum consideră că este oportun să se realizeze reabilitarea și dacă sunt de acord ca o parte din activitățile asigurate în interiorul Cazinoului să fie generatoare de venit pentru a acoperi cheltuielile de funcționare și de mentenanță.
Au avut de ales între două variante standard, respectiv bugetul de stat sau bugetul local, cu mențiunea că la această ultimă opțiune s-a specificat că Primăria Constanța ar trebui să se împrumute la bănci în cazul în care contribuabilii vor decide că vor Cazinoul reparat pe banii orașului.
Așa cum era de altfel logic constănțenii nu au vrut să suporte din buzunarul lor reabilitarea iar primăria s-a spălat pe mâini. Dacă mai adăugăm aici și penibila, spun eu, mediatizare de către autoritatea locală a includerii cazinoului pe lista scurtă a monumentelor periclitate la nivel European, lucru care echivalează cu o recunoaștere a neputinței în salvarea acestui monument categoria A, reiese că acest edificiu a fost în ultimii ani doar un instrument de luptă politică.
Ruletă, spital și comandament nazist
Cazinoul Constanța are o poveste pe de-o parte tristă, pe de alta interesantă. Încă din faza de proiectare a făcut subiectul unor dispute arhitecturale și inginerești. A fost inaugurat pe 15 august 1910, în prezenţa Principelui Ferdinand. La acel moment cel mai mare edificiu de acest fel de pe teritoriul României.
Lucrările au costat 1.300.000 de lei și dispunea de toate facilitățile acelor vremuri, începând de la spații administrative și până la grupuri sanitare. De-a lungul timpului a avut întrebuințări multiple, în funcție de necesitățile vremurilor. Pe 20 august 1916, când au început bombardamentele asupra Constanţei, Cazinoul a fost folosit de Crucea Roşie pe post de spital de campanie, ocazie cu care a încasat mai multe lovituri aeriene. Un an mai târziu a redevenit la destinația inițială.
De reparații capitale s-a ocupat în 1934 chiar cel care l-a proiectat, arhitectul Daniel Renard. În 1941, Cazinoul a devenit gazdă pentru trupele germane cantonate la malul mării. Din nou, Cazinoul a avut iar de suferit de pe urma bombardamentelor, dar a fost renovat în anul 1951 de către deţinuţii politici. Începând din anul 1948, Cazinoul a găzduit Casa de Cultură a Sindicatelor, iar între anii 1960 şi 1989 a aparţinut ONT Litoral.
Ultima reparaţie majoră a Cazinoului a fost făcută între anii 1986- 1988.
