Potrivit studiilor, praful a fost creat de catre un meteorit uriaș care a explodat deasupra orașului Chelyabinks, în Rusia, acum nouă ani.
Pe 15 februarie 2013, un asteroid cu dimensiuni de 18 metri și cântărind 12.215 tone (11.000 de tone metrice), un meteorit a pătruns atmosfera Pământului cu o viteză aproximativă de 41.600 metri/oră (66.950 km/h)
Din fericire, meteoritul a explodat la o distanță de 14.5 mile (23.3 km) deasupra orașului Chelyabinsk, localizat în zona de sud a Rusiei, dispersând mici bucăți de meteoriți deasupra întregii zone și evitând o coliziune unică.
Experții au descris, la momentul respectiv, evenimentul ca fiind un apel de trezire major, referitor la pericolele pe care asteroizii le reprezintă pentru planetă.
Explozia meteoritului din Chelyabinsk a fost cea mai mare dintre cele care au avut loc în atmosfera Pământului de la evenimentul din Tunguska, din 1908, forța sa de explozie fiind de 30 de ori mai mare decât cea a bombei atomice care a zguduit Hiroshima, conform datelor oferite de NASA
Imagini video ale evenimentului au arătat meteoritul in flăcări, lăsând în urmă o dâră de foc, care a fost, pentru câteva momente, mai luminoasă decât Soarele, urmată de un puternic zgomot sonic care a dus la explozia suprafețelor de sticlă și afectarea clădirilor din zonă, rănind, drept consecință, în jur de 1.200 de persoane aflate în oraș, conform site-ului space.com.
În mod normal, meteoriții produc o cantitate redusă de praf, pe măsură ce ard, acesta urmând sa dispară înainte de a putea fi studiat de către oamenii de știință, ca o consecință a vântului, a aterizării pe suprafețe de apă sau a contaminării la intrarea in contact cu mediul înconjurător
Cu toate acestea, în urma exploziei din Chelyabinsk, o cantitate masivă de praf a rămas in atmosferă pentru o durată de mai mult de 4 zile, înainte de a cădea pe suprafata Pământului, conform informațiilor oferite de NASA.
De asemenea, straturile de zăpadă care s-au depus la scurt timp înainte și după eveniment au ajutat la conservarea mostrelor de praf de meteorit.
În urma examinării particulelor de praf, cu ajutorul unui microscop standard, cercetătorii au identificat noi tipuri de cristale
Una dintre aceste minuscule structuri, observabilă doar la microscop, s-a aflat, din fericire, în punctul central de focalizare al uneia dintre lamelele cu mostre, putând fi ușor identificată de către unul dintre membri echipei, potrivit Sci-News.
În cercetarea publicată în data de 7 Mai in The European Physical Journal Plus, cercetătorii susțin ca găsirea cristalelor, folosind un microscop pentru electroni a fost o reală provocare, datorită dimensiunii lor reduse.
Noile cristale se prezintă în două forme distincte: cvasi-sferică și în formă de scoică sau tijă hexagonală, ambele forme având particularități morfologice.
Analiza radiologică a acest cristale a dezvăluit că, în compoziția lor, se află straturi de grafit – o formă de carbon compus din straturi suprapuse de atomi (material folosit în producția de creioane) – care înconjoară un nanocluster central în inima cristalului
Cercetătorii au pozitat că cei mai probabili candidați pentru aceste nanoclustere sunt buckminsterfullerene (C60, o minge de atomi de carbon ca o cușcă) sau polihexaciclooctadecan (C18H12, o moleculă creată din carbon și hidrogen).
Echipa consideră că aceste cristale s-au format în condiții de temperatură înaltă, precum și de înaltă presiune, create de destrămarea meteorului, deși mecanismul exact este încă neclar.
În viitor, oamenii de știință speră să identifice alte mostre de praf de meteorit, provenite din alte roci spațiale, pentru a afla dacă aceste cristale sunt un produs secundar obișnuit al spargerii meteoriților sau sunt unice pentru explozia meteoriților din Chelyabinsk.
