Ivan Patzaichin: Canoistul român care a condus lotul naţional de kaiac-canoe. Omul sub a cărui vâslă s-au obţinut peste 150 de medalii olimpice, mondiale și europene. Antrenorul Lotului Olimpic de caiac-canoe. Un cvadruplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1968, 1972, 1980 și 1984 și triplu laureat cu argint. Dar, mai mult decât orice, rămâne ”Omul Deltei”.
Jenő Szabó: scafandrul care a lucrat cu Jacques Yves Cousteau, omul care se ocupă de copiii cu nevoi speciale, ”Doctorul Peștișor” care are o poveste pentru fiecare copil și pentru fiecare adult, mentorul părinților și terapeutul care face legătura dintre copilărie și maturitate. Și legătura dintre mediul subacvatic și aerul pe care îl respirăm.
Ambii pun accent pe turismul responsabil, pe educația ecologică și pe o altă formă de terapie. De la terapia multisenzorială care salvează sufletul, ajungem la asociația-terapie care protejează biodivesitatea culturală şi naturală a zonelor cu ape din România. Terapia al cărei scop este de a readuce în actualitate tradiţiile românești, de a promova profilul cultural și pe cel natural ale Deltei Dunării și de a încuraja un stil de viață sănătos, prin practicarea mișcării și sporturilor în aer liber.
Vorbeam undeva la începutul lunii septembrie despre expediția care a legat Tulcea de Sfântu Gheorghe și de oamenii care au ales o caravană formată din caiace și canotce. Tura de canotci și caiace a făcut parte din Campania AUR – Apele Unite ale României, un proiect inițiat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23, în parteneriat cu Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României.
Pe lângă proiecte, informații pure, cifre exacte și definițiile anului 2020, am vrut să văd cum arată o zi în Delta Dunării. Am apelat iar la doctor, la ”Doctor Peștișor”, la Jenő Szabó.
Delta ca misiune
”Este și vacanță, și este și o misiune. Nu se poate una fără alta. A pornit de la o conferință, de la o prezentare. S-a ajuns la o propunere de colaborare și am crezut că este un simplu entuziasm al oamenilor. Că așa sunt oamenii, se entuziasmează repede. Am vorbit cu Patzaichin și s-a întâmplat. Invitația a fost pentru 1 Septembrie, Ziua Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării”.
Dimineața în Deltă
”Tocmai am băut cafeaua. Apa e caldă, sunt mulți oameni și atmosfera e fantastică. Alt cuvânt nu găsesc. E fantastic, e liniște. Apa este caldă și, da, sunt mulți tânțari, dar e mediul lor. De fapt, noi suntem pe teritoriul lor, nu ei pe al nostru. Suntem 50 de oameni, suntem cazați la cort și, chit că suntem 50 de oameni, este o organizare foarte serioasă”.
Lecția
”Ieri ne-am oprit pe un canal cu apă limpede pentru o lecție. O lecție de scufundări. Scopul meu a fost să apropii oamenii de apă, de tot ce înseamnă apa. Să adunăm zooplanton. Să vedem lumea prin lupe, la propriu. Să o vadă oricine așa cum merită să fie văzută, să intre și să aibă primul contact cu o altă lume, cu cea subacvatică. Am colindat sub plante, s-au făcut fotografii și am mai avut un scop: să se creeze o legătură personală. Ceva ce să nu poți uita, ceva mai prețios decât o fotografie. Lumea subacvatică e fascinantă, dacă vrei să o vezi: un peștișor, un vierme mic, o scoică, toate acestea te învață respectul. Să vezi cu adevărat înseamnă să înțelegi. Iar înțelegerea devine stimă și totul se reduce la timp”.
Timpul ne salvează
Jenő mi-a spus o poveste simplă: ”Un copil are un câine, iar câinele îl va apăra pe copil. Pentru că îl iubește. Pentru că îl cunoaște. Cum îl cunoaște? Pentru că băiețelul i-a acordat timp cățelului. Cum vor ajunge oamenii să protejeze ceea ce iubesc? Prin timp, acordând timp. Dragostea duce la protecție și protecția duce la prezervare. Așa și cu oamenii și lumea subacvatică. Dacă îi vom acorda timp, o vom iubi și o vom proteja”.
Oamenii anului 2020 în Deltă
Ne-am întors la timp, ca în povestea de mai sus. Există timp de calitate, așa cum există și oameni care înțeleg sau oameni care mai au de învățat.
Am vorbim de două ori cu Jenő la telefon și am văzut multe documentare. De absolut fiecare dată a evitat să spună despre oameni că sunt buni sau răi. Și, de fiecare dată, discuția s-a îndreptat spre timp.
”Sunt oameni care înțeleg vacanța în 2020. Sunt multe corturi, dar sunt răsfirate. Nu sunt doar 2-3 corturi, sunt multe. Dar oamenii au grijă, deși s-au retras în Deltă. Sunt multe familii, mulți familiști. De exemplu, o doamnă gătea așa cum gătește acasă. Ne-a și invitat.
Lipovencele gătesc borș de pește într-un ceaun imens. Am mâncat și prăjituri de casă din dovlecei, am mâncat prăjituri cu mere. Altceva nu-ți mai trebuie.
La polul opus, am văzut și ambarcațiuni de pe care bubuiau boxele. Mulți aleg Delta dar, pentru un timp de calitate, trebuie să vezi cu ce oameni alegi să mergi”.
Delta din poze
”Eu nu am făcut poze și nici nu am pescuit. Am stat mai mult în apă și sub apă. Am vâslit alături de copii de 8-9 ani și am socializat. Nu-mi place să stau singur la pescuit, îmi place să stau alături de oameni. Îmi place să-i ascult, îmi place și liniștea, stuful, copacii, îmi place să ascult păsările. Seara facem un foc, cântăm la chitară, gătim, povestim”.
Delta lui Patzaichin și cum începe viața
”Patzaichin e cu noi în fiecare zi, e omniprezent, glumește, povestește. Este un om foarte deschis, este un om de la care ai ceva de învățat zilnic. E plin de viață. Și știi cum începe viața? Stai în cort pentru că ești mai aproape de natură. Trezește-te dimineață, mergi lângă apă. Pe suprafața apei e ceață și, dacă aștepți, ai să vezi cum, din ceață, răsar păsările, soarele, răsar culorile. Răsare viața”.
Am închis discuția cu Jenő vorbind despre planuri pentru 2021. Călătorii, decizii, timp. Am fost certată că nu am văzut niciodată Delta Dunării. Certată blajin, certată frumos, certată cu un zâmbet pe care l-am putut ”auzi” dincolo de telefon. Și am promis că nu mai amân. Am promis. Sau, mi-am promis.
Citește și: Terapia fără psiholog – alternativa are un nume
