7 ani e vârsta la care încă mai crezi în Moș Craciun, vârsta la care te desparți de grădiniță și, probabil, rezolvi primele probleme de logică, vârsta la care legi prietenii care pot dura o viață. Vârsta la care te gândești la dulciuri și la desene animate.
7 ani este și vârsta medie a copiilor agresați sexual în România. Tot în România, avem peste 3000 de mame minore, mame a 2, uneori chiar și 3 copii. De asemenea, ocupăm și un loc fruntaș în Europa în ceea ce privește prostituția și proxenetismul.
De facto
Cum te apără statul român? Simplu. Nu prea te apără.
De cele mai multe ori, justiția e oarbă și rezonează cu acuzații. Politicienii votează recursul compensatoriu, magistrații decid că o fetiță de 11 ani poate consimți sexul cu un bărbat de 52. E la ordinea zilei ca poliția să nu intervină în cazurile de violență domestică, polițiștii nici nu mai răspund la cazuri de violență împotriva femeilor, împotriva copiilor și nici când e vorba de răpiri sau dispariții. Probabil fata s-a urcat de bună voie în mașina unui străin, probabil a fugit la prietenul ei (major), că așa sunt adolescentele din ziua de azi. Dramatice.
Ministerul Educației acuză adolescentele, spitalele refuză avorturile, iar Biserica Ortodoxă pornește un război nesfânt împotriva metodelor de contracepție. Tot BOR susține că, dacă un viol se soldează cu o sarcină, înseamnă că actul sexual a fost consimțit. A, da, și ți-a și ”plăcut”. Adolescente dramatice.
Să mai vorbim și despre educația sexuală în școli? Nu avem ce vorbi pentru că nu există așa ceva în programa școlară. În schimb învățăm despre sfinți cu nume greu de pronunțat și martiri despre care nu știm sigur dacă au existat. Copiii nu studiază despre cum să evite o sarcină nedorită, nu știu nimic despre ce înseamnă hărțuirea sexuală și nu, nu știu nimic despre drepturile și obligațiile cetățenilor.
Cu familia cum rămâne? Cu oamenii care ar trebui să te protejeze și să te înțeleagă pentru că sunt programați genetic să te iubească cum rămâne? De cele mai multe ori sunt absenți, iar vina e tot a ta. Că ești o adolescentă dramatică.
Dramatic e faptul că nici statul și nici familia nu te apără. Violențele fizice, psihice și sexuale sunt la ordinea zilei în familiile din România. Dramatic e faptul că nici legea nu te apără.
De jure
Ce se întâmplă în tribunale? Cum stă treaba cu legea? Refuz să cred că toți magistrații sunt corupți, dezumanizați sau absenți. Dar cred că hărțuirea sexuală, violența și lipsa accesului la informație, toate astea ar trebui tratate cu toleranță zero. Cred că pedepsele ar trebui mărite și că fiecare victimă ar trebui să beneficieze de protecție și consiliere psihologică pentru a se putea reintegra în societate. Și că un caz ar trebui corect judecat.
Cer prea mult și ajungem iar la justiția oarbă, la corupție, la legile din România care nu apără pe nimeni. Sau apără selectiv. Sau apără agresorul. Pentru că, dacă agresorul nu lasă urme care să probeze constrângerea fizică, justiția va decide că actul sexual s-a produs și cu acceptul copilului, cu acordul victimei.
Nu răspunzi penal dacă nu ai împlinit vârsta de 14 ani, indiferent dacă ai furat, omorât sau violat. Codul penal spune că nu ai discernământ. În același timp, tot Codul Penal consideră că ai discernământ să consimți un act sexual dacă ai sub 14 ani, deși tu ai fost victima unei infracţiuni de natură sexuală. Adică nu se cheamă viol.
Păstrez partea juridică și mă întorc la fetița de 11 ani și la magistrații care au decis că actul sexual a fost consimțit. Ce nu pot înțelege e cum de o femeie magistrat, o femeie care a fost şi ea cândva o fetiță de 11 ani, a avut puterea de a da o sentință în favoarea infractorului.
Iar dacă nici familile nu oferă soluții, nici religia, nici școala și nici jusiția, l-aș întreba pe președintele Coaliției pentru Familie care ar fi soluția. Că tot le știe el pe toate.
Citește și: Pedeapsa unei fetițe violate: ea a provocat, ea a consimțit
