Atunci când râde ciob de oală spartă
Ciolacu nu e un tip perfect, nici pe departe. Însă în momentul în care vine unul ca Pleșoianu să facă roast pe seama lui, parcă brusc începe să-ți scârțâie ceva. Începi să te gândești ce s-a întâmplat, oare, cu unitatea aia a social democraților?
Până la urmă, spuneți-mi UN politician român plăcut de absolut toată lumea. Fiecare dintre ei are atât inamici politici cât și simpatizanți. Însă atunci când vorbim despre antipatii, vorbim despre cele venite de dincolo de gard, niciodată din interiorul social democrației.
Atunci când vorbim despre conflicte de genul ăsta între doi oameni ce ar trebui să fie de aceeași parte a baricadei, adică-n partea stângă a acesteia, și-ți mai amintești și că unul dintre foarte puținele motive pentru care PSD merită admirație este puterea lor de a sta împreună în orice condiție meteorologică, parcă-ți vine să te întrebi: „totuși, ce se întâmplă?”.
Și-apoi, decât să ne omoare pe noi, mai bine se omoară între ei! Fie că vorbim despre PSD, USR, PNL, etc!
”Empatia de a doua zi a domnilor Zetea și Ciolacu
Ăștia vă reprezintă, parlamentari pesediști? Ciolacu, Tudose, Zetea? Atunci, încoronați-i mari șefi peste voi. Și faceți ce vă zice Înțeleptul de la Buzău, zis și Gânditorul Ciolacu: asigurați-i cvorumul dorit lui Werner pentru pohta ce-a pohtit…
Cât despre Pintea, Ciolacu și Zetea au zis și ei ceva la 24 de ore după… Că, deh, era aiurea să nu zică nimic după ce până și unii peneliști ziseseră… Oricum, dincolo de empatia de a doua zi, generată de consultanță și de marketingul politic, rămâne mizeria suspendării colegei Pintea, dictată de Zetea și Ciolacu!”, scrie Liviu Pleșoianu.
Citește și: Reîntregirea stângii, o dorință mai veche a lui Ciolacu
