Războiul deschis al președintelui Iohannis cu majoritatea parlamentară de stânga, care a dat jos guvernul Orban I, seamănă, foarte ciudat, cu incendierea Reichstagului, parlamentul german. Pe scurt, “în seara de 27 februarie 1933, clădirea Reichstagului a fost incendiată din cinci locuri diferite.
Incendiatorii au aruncat cârpe îmbibate în benzină cărora le-au dat foc peste mobilă. Autoritățile au găsit acolo un comunist olandez, ceea ce a permis naziștilor să susțină că Germania s-ar fi aflat în pragul unei revoluții bolșevice.
În acest context, Adolf Hitler i-a smuls președintelui Germaniei, Paul von Hindenburg, un decret care îi oferea puteri nelimitate cancelarului nazist. Presa era cenzurată, iar Poliția controlată de Herman Goering primea dreptul de a interzice orice întâlniri cu caracter politic.
4.000 de oponenți ai naziștilor, mulți dintre ei comuniști, au fost arestați. Comunistul olandez găsit lângă locul incendiului a fost judecat și executat. În aceste condiții, naziștii au organizat noi alegeri, în 5 martie 1933.
Previzibil, ele au fost câștigate cu o mare majoritate de către naziști, care au instaurat unul dintre cele mai criminale și mai odioase regimuri dictatoriale din istoria omenirii.” Asta relatează toate compendiile de istorie.
Setea de putere totală
Interesant este că războiul declanșat de Iohannis cu majoritatea de stânga ce i-a trântit “guvernul meu” își desfășoară una dintre ultimele faze tot în luna februarie. O altă coincidență, la fel de ciudată, este că Iohannis vrea puterea totală – parlament, guvern, justiție.
Și culmea, asta la doar câteva luni după câștigarea alegerilor prezidențiale “personale”, ca să spunem astfel.
De asemenea, Iohannis nu a renunțat deloc la demonizarea încrâncenată a PSD, a stângii, acuzată, pe alocuri, de comunism sau de apucături comunistoide. Ludovic Orban, și el, devine furios la adresa PSD, aruncă acuze grele și, de multe ori, pline doar de găunoșenie.
PSD, “curățat”
De asemenea, este cunoscut de-acum disprețul, aproape neascuns, al președintelui Klaus Iohannis, pentru instituțiile democratice românești, de la Parlament la Curte Constituțională, precum și pentru legile care nu-l favorizează sau pentru cei care nu sunt de acord cu căpoșenia sa.
De aici, orice înscenare politică este posibilă pentru ca Iohannis să preia puterea – totală, discreționară și disprețuitoare față de țară și de democrație. Poate n-ar fi rău să ne amintim acum de episodul catastrofei “Colectiv”. Cum, în mod oribil, a fost speculat politic!
Citeste si Ciolacu, un fel de Viorica în nădragi
Singurul lucru, cât de cât liniștitor, este că războiul îl duce doar în interiorul țării. Aici are nevoie de “spațiu vital”, unul în care PSD să nu mai existe, să fie “curățat” Parlamentul de pesediști, așa cum s-a exprimat de mai multe ori.
Apoi, vor urma USR, chiar dacă acum pare greu de crezut, precum și celelalte formațiuni mai mici.
#NEWS #GuvernulMeu
