Dan Barna nu pierde ocazia de a-și lăuda partidul, fie că e pe Facebook, fie că e în mediul real. Și cum e mai greu să te exprimi la microfon în vreme de pandemie, Dan scrie compuneri salvatoare și pompoase pe Facebook.
Calculează, analizează și ordonează pe paragrafe, astfel încât să mulțumească pe toată lumea. Asta e talentul lui: de a-i face pe toți fericiți, arătând, cumva, esențialul.
Nu zic că Dan ar fi băiat rău, a crescut într-un an cât alții în șapte, a știut să atragă pe cine era de atras și nici atât de corupt nu pare. Totuși, e departe de a oferi soluții și doar discută despre sacrificii, într-o Românie deja mult prea sacrificată:
”În criza asta e rândul statului să se sacrifice.
Președintele Klaus Iohannis a vorbit astăzi de necesitatea reevaluării tuturor cheltuielilor statului în contextul prelungirii stării de urgență cauzată de noul coronavirus.
Noi, USR, am vorbit demult de necesitatea ajustării cheltuielilor statului pentru a putea avea banii necesari combaterii efectelor pandemiei atât în ceea ce privește sănătatea populației, cât și starea economiei. Noi considerăm că statul trebuie de această dată să se sacrifice, nu să ceară sacrificii de la românii obișnuiți.
Aceștia au început deja să achite nota de plată a crizei, prin șomaj tehnic, creșteri de prețuri etc. Ei trebuie ajutați să depășească criza, la fel cum trebuie susținut și mediul de afaceri. În acest sens, USR a formulat propuneri de scutire de impozit de 830 de lei pentru fiecare salariat și de acordare a unui ajutor de urgență celor care își pierd locul de muncă.
„Sacrificii” trebuie să facă acum pensionarii speciali, cei care primesc, fără să fi contribuit, pensii de câteva zeci de ori mai mari decât pensia minimă din România.
„Sacrificii” trebuie să facă și bugetarii de lux, care adună în fiecare lună salarii uriașe și tot felul de indemnizații de participare în CA-uri și AGA-uri la instituții și companii de stat, doar pentru că sunt reprezentanți sau apropiați ai partidului la putere.
„Sacrificii” trebuie să facă și baronii locali, mult prea obișnuiți să folosească banul public pentru a umfla conturile firmelor lor de casă prin programe ca PNDL și care risipesc bugetele locale pe tot soiul de evenimente menite doar să le îmbunătățească imaginea publică.
Dacă la toate acestea adăugăm măsuri precum reducerea la 300 a numărului de parlamentari, digitalizarea instituțiilor publice, inventarierea activelor statului și valorificarea celor care consumă resurse și, nu în ultimul rând, accelerarea intrării fondurilor europene în economie, avem o șansă să ieșim cu bine din această criză”.
Mereu l-am văzut pe Dan Barna ca pe un tip care nu spune niciodată nimic nou. Mai mult decât atât, cu dibăcie și politețe, mânuiește cuvintele astfel încât să nu poți să nu-i dai dreptate. Și asta cumva e cu dusă și venită. Pe vremuri, era foarte în vogă un tip pe nume Corneliu. Aparținea Partidului România Mare și, spre deosebire de Barna, era un tip cam guraliv, cam agresiv verbal. Din nou, la polul opus al lui Dan, Corneliu sublinia ce era de subliniat, arăta cu degetul și mulți îi dădeau dreptate. Dacă avea soluții? Nu. Dacă rezolva ceva? Nici măcar. Doar îi plăcea teribil să se audă pe sine.
Chestia asta îmi demonstrează cât de ușoară e politica și cât de ușor se poate face politică în România. Nu are importanță că Vadim a fost și Barna este, timpul e relativ până și în Parlament. Acuzi, spui ce deja s-a zis și îți ridici în slăvi propriul partid. Simplu.
Citește și: Călin Popescu Tăriceanu nu mai vrea să stea în casă
