Moartea ursului Arthur a împărțit, din nou, România în două. Dacă până acum aveam vacciniști și anti-vacciniști, acum îi avem inclusiv pe cei care cred că ceea ce a făcut prințul Emanuel e o atrocitate, însă și pe cei care fac glumițe rusuflate despre cât de ipocriți sunt cei care deplâng moartea ursului, de vreme ce mănâncă, în continuare, carne. Încep să cred că țara asta e făcută să fie constant divizată, ba de-o idee, ba de alta. Românii, pur și simplu nu reușesc să se pună de acord în legătură cu niciun subiect, oricare ar fi el. Sau așa să fie?
Prințul plătește o sumă, nu știm exact ce sumă (nici ministrul Mediului nu știe) pentru a împușca un urs. Dar stai așa, că nu trebuia să împuște ursul ăsta, ci pe altul, mult mai mic! Dar cine i-o fi dat voie? Dar pe urs îl chema chiar Arthur? Dar hai să exportăm urși că-s prea mulți și devin un pericol! Cam așa ar putea fi rezumate comentariile oficialilor din zilele astea.
De la Cotroceni nu se aude nici măcar un mormăit
Recunosc, am un soi de simpatie incontrolabilă pentru Klaus Iohannis. Am avut-o încă de la început. Ea s-a mai estompat un pic, în timp, că așa-i într-o „căsnicie”, iubirea ține trei ani, după care începe să te enerveze și când deschide gura. Problema e că Iohannis nu prea deschide gura. Iar atunci când o deschide, o deschide cu așa mare întârziere încât nu numai că subiectul s-a fâsâit între timp, însă ai putea să juri că cineva i-a făcut președintelui rost de-o mașină a timpului cu care s-a transportat în trecut, de unde ne mormăie discursuri. Chiar așa, unde e opinia prezidențială, cea oficială, domnule președinte?
Bâlbele domnului ministru
În timp ce Cîțu minimizează moartea ursului Arthur, ministrul Mediului ne face martori unui episod neaoș de bipolaritate. Și-aici ar fi două variante:
- Ori ne bombardează cu informații contradictorii pe sistemul: dacă nu poți să-i bați, zăpăcește-i;
- Ori vorbim despre o lipsă crasă de profesionalism. Cum ar veni, încă un ministru plătit degeaba;
Și eu ce aleg de aici? Care-i cea mai bună variantă? Aia cu „răul cel mai mic”? Oricum aș da-o, tot simt c-am pierdut ceva.
Tot ministrul Tanczos Barna e cel care a declarat aseara, pe Digi24, că nu e vânător, astfel că nu poate pricepe plăcerea unora de a omorî animale. Bine că mi-am lămurit și curiozitatea astea! Nu de de alta, însă mă roade încă de pe vremea când ministrul se afișa în triplet cu Florin Cîțu și Klaus Iohannis, în aceeași poză (vezi poza în antet). Aș fi putut să jur că alea-s haine de vânător. Măcar acum știu că ministrul e un wannabe, un fake și fashion addict, nu neaparat un vânător adevărat.
Între timp, românii răzbună uciderea ursului Arthur cum știu și cum pot
Românii au răzbunat moartea ursului așa cum s-au priceput mai bine. Cei mai mulți au dat năvală pe Google Maps, au căutat Castelul Riegersburg, cel deținut de prințul Emanuel, ucigașul lui Arthur, și i-au scăzut rating-ul de la un 5 curat, la 2.
Ceea ce mi se pare cu adevărat impresionant nu este faptul că românii au făcut asta, ci că în demersul ăsta s-au unit fanii mai multor partide din țara noastră care, altminteri, s-ar fi luat de guler. Fani Șoșoacă, fani Dacian Cioloș, n-a mai contat pe cine iubești sau urăști, de la noi din țară, atât timp cât îl urăști pe prințul Emanuel.
Rămâne o singură concluzie: UNII români pot fi uniți, însă numai atunci când factorul motivant e frustrarea.
Citește și editorialul: Hip-hop dacic cu holteii naționaliști, Sișu și Puya
