Pippidi, îngrijorată de faptul că nu există o majoritate clară

Alina Mungiu Pippidi este de părere că lipsa unei majorități clare va da naștere și mai multor confuzii pe scena politică românească. Cumva ironic, deși totalitarismul s-a născut, întotdeauna, din monopolul exercitat de un singur partid majoritar, pe Pippidi pare s-o îngrijoreze tocmai lipsa acestui monopol, întrucât niciun partid nu a mai reușit performanța detașării, ca în 2016.

Alina Mungiu Pippidi: „Rezultatul alegerilor face și mai periculoasă situația deja precară a democrației noastre”

„Participarea catastrofală se datorează pandemiei și dezamăgirii politice la un loc. De ce să îți riști viața să mergi la alegeri pentru unii care falsifică rata de infecții scăzînd numărul de teste sau dau afară doctori șefi de promoție să numească în loc politruci de ai lor. E clar că nu le pasă de viața ta. De ce să te duci la alegeri cînd șeful statului spune că indiferent ce votezi tu el tot aia face- adică numește gașca lui, că partid e prea mult spus. Fiecare a vrut să nu iasă ceilalți la vot. Urmarea: a stat toată lumea acasă, mai puțin clienții și ăia care au vrut să dea un șut sistemului și nu le era frică de Coroavirus.

Doi. Nu (mai) este o democrație țara în care șeful statului indiferent de cine cine cîștigă alegerile numește tot pe cine vrea el. PSD nu e un partid extremist, e chiar la fel cu PNL, și deci nu există nici o scuză pentru care să fie exclus din coaliția de guvernare după ce a ieșit primul. Șeful PNL nu avea de ce să fie prim ministru nici cît a fost, că nu îl alesese nimeni, doar o lovitură parlamentară. Acuma s-a lămurit faptul că nimeni nu îl vrea. Un sfert din cei treizeci la sută care s-au dus la vot vor să fie Ludovic Orban prim ministru, adică bine sub 10 la sută. Frate, dați-le Belina aia pentru care s-au luptat atîta să își facă acolo guvernul lor propriu. Iar în rest e evident că trebuie făcut ce spun din 2018 de cînd era PSD la putere, un guvern de uniune națională să lupte cu pandemia și să oprească declinul economic, pentru care negocierile pe soluții ar trebui pornite imediat, incluzînd și sectorul privat, și sindicatele, și experții, țara nu mai suportă un trimestru de confruntare, darămite un an. Trebuie o înțelegere rapidă pe buget, nu poate fi trecut unilateral de o tabără.

Citește și: AUR și politica pumnului în gură

Trei. Nu a cîștigat nimeni alegerile astea, dar tabăra anti-ordinea constituțională le-a pierdut. Pentru că – pe dos față de textul firmei de PR a serviciilor secrete pe care îl puteți citi identic în toate ziarele din Occident în care cumpără spațiu – pericolul venea de la dreapta de data asta, cum a venit și în Ungaria și în Polonia, care cum au avut peste 50% s-au apucat să demanteleze pluralismul prin schimbări constituționale. O știți pe aia cu mai binele care a dușmanul binelui? Să zicem mersi cu ce constituție avem, și dacă vreodată avem puterea să schimbăm ceva să renunțăm la președintele ales direct, să alegem primul ministru dacă ținem neapărat, sau să facem o democrație parlamentară, altfel o să avem veșnic război civil. Executivul nu trebuie împărțit între palatele Victoria și Cotroceni. Ajunge un om să conducă guvernul.

Patru. PSD s-a salvat de la extincție. Și e firesc, pentru că au reprezentarea unor regiuni istorice încă (Oltenia, parte din Moldova) și a unor categorii de populație care trebuie reprezentate. Dacă dreapta de la Băsescu încoace nu devenea o dreaptă agresivă, cu discursul că avem cea mai mare asistență socială din Europa (sau buget al Sănătății) cînd e cea mai mică și că nu contează toaletele în curtea școlii, ci programa, ne mai puteam lupta pe electoratul mai în vîrstă sau mai rural să-l tragem mai la centru. Dar nu! Au fost abandonați tristei lor soarte atribuită lipsei lor de merit și atunci e foarte bine că s-a ales careva care să aibă grijă de ei totuși. Altfel, deși mă bucur sincer că am scăpat de Liviu Pop, apărătorul plagiatelor, și de Șerban Nicolae, apărătorul crimei organizate (și am avut dreptate cînd am cerut mereu la șefii PSD să-i arunce peste bord, că nu au votanții lor), PSD mai are de lucru să devină un partid social democrat modern, dar în sfîrșit poate se întîlnește cu intelectualitatea veritabil de stînga, ceea ce nu le ieșise pănă acum.

Cinci. Populismul își schimbă forma, dar nu substanța sau proporția din votul total, pe lîngă un USR pentru care necorupți sunt doar votanții și cu ei, și în rest în loc de program au slogane, acum avem și un AUR să se lupte cu ungurii și cu cine o mai fi prin cimitire. Lumpendiaspora nu există și nu votează, nu? Atunci de ce diaspora a votat masiv cu USR și AUR? Și pe viitor vor mai fi și alții, că un sfert din electorat e nivel populist grav (elitele sunt rele, doar poporul e bun, diplomele sunt redundante, numai iubirea de moșie, etc) și asta atrage talentele și serviciile, nu poate sta felia de cozonac fără să întindă careva mîna.

Șase. Și de data asta a cîștigat Barna alegerile și nu-și da demisia? Devine un obicei. USR-PLUS a luat și scorul dezamăgitor pe care l-a luat pe seama primarilor, din care mare parte nu sunt în team Barna sau în PLUS. E de admirat talentul cu care băieții cu ochi albaștri din USR, autorii celei mai reușite deturnări de partid de la sociateta civilă ecologistă s-au ferit să dea piept cu electoratul pe undeva, ascunzîndu-se după alții, și așa s-au ales cu slujbulițe în parlamentul național sau european. De altceva oricum nu poate fi vorba, ferească Dzeu de miniștri din trupa asta de aspiranți în stare de orice, meritocrația la ei e fără nici o calificare, dacă e omul bun e bun și la Finanțe, și la Sănătate, și la primărie, nici diplomă nu îi trebuie. Doar validarea de la știm cine și metoda autobuzul. Data asta n-a mers însă.

Șapte. E cazul să îi regretăm pe Băsescu, Ponta, Tăriceanu? Nu. E chiar rușinos că după ce lui Băsescu i-a ieșit certificatul de securist tot a cotinuat să fie invitat ca autoritate morală pe la televiziuni, numai pentru că liderii actuali sunt nearticulați și el face audiență. Alte țări nu au în Parlamentul european politicieni care și-au adus favorite și clanul ei la furat direct din fonduri europene și care și-au turnat colegii. Presa română nu vrea să priceapă că rușinea e un bun public, și promovarea nerușinării te face solidar cu ce e mai josnic și oprește orice redresare a normalului. La fel intelectualii care s-au adunat pe liste din nou cu EBA. Nu mai vorbesc de Ponta, a cărui echilibristică în ultimii ani a fost cu totul jalnică, și care pierduse pe puținii oameni de valoare din partidul său de traseiști. CPT s-a retras singur de cînd l-a lăsat pe Diaconu la prezidențiale, știe el de ce, probabil.

Adunați-vă să discutați bugetul cu toții, faceți testări din nou și salvați ce se mai poate salva. Dacă a fost vreodată momentul să ne unim, acuma e.”, scrie Alina Mungiu Pippidi, în Româniacurată.

Citește și: Marcel Ciolacu: „Este victoria voastră! Este victoria celor care ați rezistat”

#News