Nu știu ce-ați învățat voi pe vremea când erați pe băncile școlii, însă în cazul meu, totul s-ar putea reduce la o singură propoziție: România e cea mai ospitalieră țară din lume. Formă de pește (sau de buchet cu flori, în funcție de viziunea artistică a privitorului), oameni gospodari, veșnic zâmbitori și dispuși să împartă cu tine bucata lor de pâine.
Cu ideea asta introdusă adânc sub țeastă, elevul român pornește la drum prin propria-i viață, așteptându-se ca toți ceilalți români să se poarte frumos cu el. Realitatea nu numai că doare cumplit, dar te pocnește atât de tare-n țeasta aia, până ți-o sparge suficient încât să-ți curgă din ea toate ideile patriotice introduse cu polonicul de profesorii tăi.
Nu, România nu e o țară primitoare, ci o curte întinsă, cu munți, văi, mare și flori, împrejmuită de garduri
Îmi pare rău că trebuie să ucid piuitul păsărelelor din imaginea idilică pe care v-ați făcut-o din copilărie, despre țara noastră, însă realitatea din teren n-are nicio legătură cu teoria din manualele pătate de lapte și corn, de generații întregi.
România e o țară în jurul căreia tronează un mare și falnic gard din sârmă ghimpată.
Și, culmea! Gardul din sârmă ghimpată poate fi găsit peste tot. Dincolo de gardurile fizice, cele pe care le puteam vedea de jur-împrejurul curților din România, cel mai des întâlnit gard este cel care înconjoară capetele alor noștri. Poate cel mai bun exemplu este așa-zisul patriotism care, de cele mai multe ori, capătă forme urâte de xenofobie și rasism.
Noi suntem pe veci aici stăpâni!
Noi, dar care noi? Românii adevărați, firește! Cei care, potrivit unei istorii pe care nu vrea nimeni să o mai studieze, sunt amestecați și răsamestecați cu alte nații non-dacice, încă de la începuturi.
Și cum românismul dacic, cel neaoș și de necontestat, există în mințile celor mai mulți, ospitalitatea românească se reduce la: împart bucata mea de pâine cu tine, însă numai dacă nu ești maghiar, țigan, sas, tătar, turc, grec, sau mai știu eu ce altă nație poposită prin țărișoara asta primitoare și îngrozitor de ipocrită.
Citește și editorialul: Limbajul comunistoid, încă prezent în școlile lui 2021
