Prevăd că vom sta în casă cât de curând și prevăd falimentul psihic. Vrem să salvăm turismul românesc de la faliment. Vrem să rămânem sănătoși și departe de virus. Vrem prețuri minime și servicii de calitate, vrem să călători și vrem să sfidăm pandemia. Vrem prea multe.
Suntem și curajoși, și prudenți, și idealiști, dar și resmnați.
Fiecare vine cu câte o idee proprie. Unii aruncă fumigene alarmante și intoxică prezentul cu un pesimism din care, parcă s-ar hrăni. Alții rămân cuminți, într-un buncăr imaginar și se tem să coboare să-și ia o pâine.
Nu am să zic iar că a fost nevoie de o pandemie ca să vedem în ce ligă jucăm și cât de mult ni se pot întinde nervii. Și care dintre noi rămâne sănătos psihic.
”Zvonistica din ultimele săptămâni s-a dovedit a fi foarte toxică pentru turismul românesc. Fiecare aruncă o voba și apoi se amplifică în toate părțile de nu mai știm de noi. În condițiile în care toată Europa merge către relaxare, noi vorbim de îngrădire și nu cred că este cazul să ne mai gândim la restricții”, a declarat Dumitru Luca.
Neavând posibilitatea de relaxare, conștientizăm cât de importantă e relaxarea. Și timpul liber. Și timpul programat departe de casă. Și concediile. Vacanțele. O banală plimbare în parc.
”Destinațiile interne au început, de bine de rău să mai primească turiști, dar și aici funcționează la turație redusă pentru că numai cu cazare nu poți să faci mare lucru.
Oamenii se duc la munte, la mare, nu doar să se cazeze și atât. Se duc să se relaxaze, să mai facă o activitate, să mai între într-un restaurant, să mănânce ceva local, iar terasele atât cât sunt deschise nu au cum să facă față în cazul unui grad mare de ocupare al structurilor de cazare. Iar dacă mai intervin o ploaie sau o perioada de vreme nefavorabilă nici terasele nu mai sunt de folos”, a mai afirmat șeful ANAT.
Această este o altă linie pe care trebuie acționat – conștientizarea. În momentul de față noi trăim între două extreme.
Pe de o parte, cei care nu cred în existența virusului și care consideră că este o mare manipulare, și implicit desconsideră muncă medicilor și a autorităților de a limita efectele pandemiei, și pe de altă parte, îi avem pe cei cărora le este frică și să mai iasă din casă și care trăiesc cu o frustrare oarecum nejustificată. Ei sunt cei care consideră că oriunde s-ar duce se află în pericol și din aceste cauze renunta și la călătorii și la vacanțe”, spune Luca.
Ei, aici e și va fi o luptă mai periculoasă decât virusul. Unii nu se tem de coronavirus, ci de statul în casă. Se tem de faptul că locuința poate deveni închisoare. Și să fim serioși: cei avizi de socializare nu vor putea înțelege niciodată calmul casnicilor. Falimentul fiecăruia, falimentul nostru. Și nu doar de finanțe e vorba.
”De pe tot lanțul turistic, agențiile de turism sunt cele mai afectate pentru că ele sunt intefata clientului cu prestatorul. Agențiile încasează și plătesc servicii în avans pentru a asigura un anumit nivel al tarifelor și a oferi oamenilor serviciile pe care le-au comandat.
Plătesc mai departe serviciile către hotelieri și transportatori și din acest motiv, banii nu se mai pot întoarce pe circuitul economic din momentul în care au fost dați. Iar dacă o masă de clienți își cere banii înapoi, agenția ne mai având banii se creează un fenomen nedorit”, consideră președintele ANAT, Dumitru Luca.
Oricine își cere (justificat) banii înapoi va stârni un proces alambicat și mulți, mulți nervi. E scenariul turisului care a programat o vacanță din 2019 și s-a trezit în casă, în 2020. E ceea ce spuneam mai sus: falimentul psihic. Iar falimentul psihic nu se poate rezolva prin redresarea economiei. Nici printr-o nouă afacere.
Citește și: Anca Pavel Nedea și sabotajul turismului românesc
