Un român în Bulgaria devine destul de ușor de recunoscut, atât pentru concetățenii lui, cât și pentru străinii cu ceva mai mult simț de observație. Nici măcar nu trebuie să-l auzi spunând: „Lenuțooo, adă și tu trolărul ăla mic din portbagaj că vrea ăsta micu’ colacul roz!”. Tot ce trebuie să faci este să dai o raită pe plajă, ori prin restaurantul hotelului, acolo unde masa e masă, în sistem all inclusive.
Orice român trecut prin comunism va aprecia un all inclusive cinstit. Cum să nu-ți placă la all inclusive, de vreme ce termenul se traduce aproximativ prin „cu de toate”? Că doar noi, românii, suntem cei care au inventat „șaorma cu de toate”. Cu alte cuvinte, un fel de grămada cere vârf, doar că raportat la mâncare.
Carevasăzică, cum recunoști un român la all inclusive?
Va avea farfuria a mai plină! În farfuria unui român aflat în vacanță în Bulgaria ai șanse reale să vezi vreo cinci șnițele, un maldăr de cartofi prăjiți, trei felii de tort, două pâini feliate, șaisprezece coaste, șapte cefe de porc, douăzecișitrei de chifteluțe, opt baclavale… și o murătură. Cumva, dacul nostru liber va reuși să țină toate astea într-un echilibru perfect, până la masă. În caz că nu știați, există și un secret: se scoate moțul limbii în colțul gurii și se închide un ochi, întru concentrare – legile fizicii românești nu dau greș niciodată!
Mai mult, dacă tu ești românul din Bulgaria despre care vorbesc, e important ca atunci când te strigă nevasta să mai iei vreo doișpe coaste, că poate vi se mai face foame între mese, s-o înjuri în timp ce-ți pierzi concentrarea căratului de turn „Eiffel” alimentar către masă. Cu chiu, cu vai, ajungi la masă învingător și-o întrebi: „Dar tu nu mănânci nimic?”.
Nici nu-i de mirare că, atunci când ne deplasăm dincolo de granițe, unii străini ne privesc cu milă. „Ia uite și la ăsta, săracu’, n-a mai mâncat din excursia trecută!”
Și-ar mai fi multe caracteristici care dau de gol un român în vacanță. Însă dacă acestea sunt discutabile, variind de la individ la individ, farfuria care cere vârf se aplică în 90% dintre cazuri.
Nu de alta, cozile la oase goale, din comunism, s-ar putea întoarce oricând – știți voi treaba aia cu istoria care e condamnată să se repete. Măcar, de data aceasta, să nu ne prindă cu burțile goale.
Citește și editorialul: Bătrânii, pradă sigură pentru „șmecherașii” de ocazie
