Personal și cu toată sinceritatea, cred că s-a făcut prea multă vâlvă cu personajul din USR. Am înțeles, a fost o poezioară autoironică spusă de un băiat cu o nevoie de atenție foarte mare. Cam la fel ca a fetițelor de 12 ani când descoperă rujul.
Există mai multe teorii, fix ca atunci când doi se ceartă și, cei care stau pe margine, inventează și discută mai multe păreri.
Că respectivul clip nu ar fi trebuit făcut public, că, de fapt, e fals. Că e scos din context (și că e ca și cum ar fi parte din campania pentru Consiliul General), că e prostie pură și ar fi o prostie și mai mare să-l numești amuzant. Că e făcut după modelul Cumpănașu. Că, de fapt, Ariel e noul Cumpănașu pe scena politică și pe scena Social Media.
Că, stai așa, clipul a fost cândva foarte privat, USR-istii având un grup pe Facebook unde erau postate glumițe și filmulețe cu ei, despre ei, destinate lor și că, vezi tu, s-a spart baza de date.
Unii au râs frenetic, alții s-au declarat speriați, unii au fost foarte scandalizați, alții au decis că tipul ăsta merită Oscarul la capitolul comedie.
Personal, am văzut și comedii mai bune și politicieni care chiar știu să-și întrețină o imagine. Și aici, nu-ți trebuie zeci de facultăți. Spun facultăți pentru că am auzit și varianta cu: e umor de calitate ce face Ariel, nu toată lumea înțelege.
Poate am eu umorul defect, poate pe alții îi amuză până și cuvântul ”fund” dar, pentru mine, Ariel este și rămâne un nonsubiect.
Ce consider, însă, că ar fi un subiect interesant și amuzant, e reacția rănită a membrilor USR. Și comentariul băiatului ăstuia:
Personal, lui i-aș oferi un Oscar pentru trolaj și comedie. Că, până la urmă, comedia se întâmplă zilnic în politica românească și nu există premii sau medalii destule.
Citește și: Ariel, coadă de purcel face un pas în spate, după linșajul mediatic: Mă retrag
