Încerc de ani buni să-l înțeleg pe Tăriceanu și cred că aș avea mai mult succes în a pricepe limba arabă. Fără profesor. Nu, Călin nu e răstit, nici arțăgos și nici nu pare genul de băiat care să vrea să se detoneze în public. Dar, de fiecare dată când vorbește, se cam detonează singur. El pe el. Și, exact ca bomba, investește în sine și se înțelege el pe el. Problema intervine când se contrazice atât de mult că avem doi Călini: un Tăriceanu și-un Moliceanu.
Vorbește Călin de muncă și responsabilitate de parcă-ar avea experiență în vreo una din ele:
”Am fost unul dintre primii care am spus că este nevoie de izolare la domiciliu ca măsură de limitare a răspândirii virusului. Nu pentru că aş fi doctor, ci pentru că am văzut ce au făcut alţii la care pandemia era cu un pas sau doi în faţa noastră. Guvernanţii noştri au luat măsura târziu, ceea ce a produs probabil alte zeci de focare de infecţie. Vreau să fiu tot printre primii care spune că trebuie să ne reîntoarcem la muncă. Nu spun că trebuie să ne reîntoarcem mâine, dar spun că trebuie să ne facem planuri să ne reîntoarcem cât mai curând. Mă enervează că guvernanţii refuză orice discuţie pe acest subiect: care sunt cele mai bune măsuri pe care le putem lua pentru ca după Paşte să ne întoarcem, poate treptat, la muncă?
E bine să stăm în casă dar nu prea e bine să stăm în casă. Vrem să stăm acasă și să avem grijă de noi și de cei apropiați dar ar fi bine să ne întoarcem la muncă. Avem măști dar nu avem măști. Soarele strălucește pe cer dar e localizat sub pământ.
Să termine cu joaca de-a testele şi să înceapă să testeze serios. În rest, îi îndemn pe guvernanţi să aibă mai multă încredere în români, pentru că aproape toţi sunt conştienţi că revenirea la muncă nu înseamnă revenirea la normalul pe care îl ştiam. Vom mai trăi încă multe luni cu masca pe figură, pentru că cel mai probabil aşa va arăta ‘normalul’ în acest an”.
Tăriceanu îmi aduce aminte de vecina mea de 90 de ani căreia îi place să se certe cu absolut toți din bloc. Și, după ce se ceartă bine, uită fix motivul disputei. Dar e pardonabil, tocmai fiindcă are 90 de ani și e medicată în majoritatea timpului. Și, ignorată fiind, (spre binele propriu) a ajuns la performanța de a se certa ea cu ea. Exact cum face Călin.
Citește și: Cîțu nu ne mai promite lucruri fantastice
