Povestea Corinei Chiriac este despre kilograme în plus, neputință și lipsa unei familii. Adică, rețeta ”ideală” care te pune la pământ, te dezarmează și te face să iei în calcul un final.
Kilogramele în plus duc la depresie, iar depresia nu iartă pe nimeni. Mulți acumulează kilograme pentru că sunt deprimați, iar depresia se intensifică din cauza kilogramelor în plus. Cerc vicios.
Problemele de sănătate fizice devin probleme psihice și se trece cu greu peste un moral doborât. Puțini sunt cei care reușesc cu adevărat să afirme că sunt 100% bine după episoade de anxietate care pot dura de la zile, la ani întregi.
Și totuși: uneori învățăm despre depresie din cărți, de la apropiați sau de la vedete. Dintr-o confesiune, dintr-un articol sau, în cel mai bun caz, de la terapeuți. Alteori, subiectul rămâne tabu, deși anual sunt afectate de depresie milioane de persoane, iar sute de mii mor din cauza ei. Refuzăm să o tratăm, iar în România tratamentul este egal cu indiferența.
”Am fost mereu un om activ. Nu mai am părinţi, nu am soţ, nu am copii, nu am nepoţi, nu am câine. Am numai meseria mea. Să nu uităm acest detaliu.
Dacă aveam o familie, sigur că altfel ar fi stat lucrurile, sigur nu mai puteam avea acestă dedicaţie pentru meserie sau această libertate de mişcare. Dar eu mi-am ales felul acesta de viaţă încă din facultate. Sunt un om care a ales să nu aibă o familie, ca să nu fiu nevoită să am constrângeri şi astfel să-mi rănesc familia, să o părăsesc plecând în turnee sau călătorii. Am locuit pe trei continente!… Nu am vrut să dezamăgesc oameni, chiar dacă la rândul meu am fost şi eu rănită.
Dar cariera nu m-a dezamăgit niciodată. În plus, nu mai am vârsta nebuniilor, a amorurilor, nu mai am dispoziţia pe care o aveam la 20, 30, 40 de ani. În locul lor, îmi inventez preocupări frumoase, care nu ţin numai de scenă, ci şi de iscodirile minţii, de curiozitate, de dorinţa de a şti”, spunea pentru Formula As.
Drama care a marcat-o pe Corina Chiriac în perioada comunistă:
„Oricine poate trece prin momente din astea nenorocite de depresie când ajungi la fundul sacului. Eu ştiu exact ce înseamnă depresia, pentru că am trecut prin opt ani de depresie. Eram tot Corina Chiriac, aveam aceeaşi voce şi nu mă căuta nimeni. Am avut noroc cu o verişoară şi cu câinele meu, dar am stat şapte ani în casă, aveam 98 kg, nu voiam să mă văd cu nimeni, pentru că nu aveam ce să povestesc, îmi era ruşine de cât eram de grasă, am avut noroc cu un preot care m-a salvat.
Nu voiam să mă sinucid, pentru că eu cred în viaţa veşnică şi ştiu că nu există final şi acolo suportăm consecinţele”, povestea Corina Chiriac, pentru Libertatea.
Citește și: Atac de panică, în direct, la Pro TV: ”N-am aer. Nu pot să îmi mişc degetele”
