Educația sexuală în școli a fost discutată de-a lungul anilor și nu s-a ajuns la vreo concluzie. Doar că, marți, Camera Deputaţilor a adoptat, un proiect de lege care prevede obligativitatea organizării unor cursuri de educație sexuală, măcar semestrial, pentru învățământul preuniversitar.
Printr-a 7-a sau a 8-a au venit vreo 2 doamne de la Always să ne spună cum stă treaba cu menstruația, actul sexual și absorbantele; în special cu absorbantele. Bineînțeles că băieții au fost scoși afară din clasă și, după ce au plecat doamnele respective, totul a sfârșit apoteotic cu câteva absorbante lipite de băieți pe tablă, până a venit unul dintre profesori și le-a făcut vânt la gunoi. Absorbantelor, nu băieților.
”Educația sexuală” ne-am făcut-o din reviste gen Bravo sau Salut, care treceau din mână-n mână, până nu mai aveai ce vedea. Dacă mai venea vreunul cu o revistă porno, îți mai puneai puțin în ordine schemele de anatomie, dar nu prea mult. Cât să-ți imaginezi, nu să știi.
În ciuda absenței educației sexuale, am fost îndeajuns de paranoici încât să ne protejăm. Măcar cât să nu facem copii la 16 ani, sau să prindem cine știe ce BTS. Bineînțeles că asta n-a fost o regulă a generației. Vorbesc de clasa noastră. Că exemple cu fata lu` cutare care a rămas la 14 ani și l-a și păstrat, am auzit gârlă.
În 2018, 17.981 de fete sub 19 ani au născut, dintre care 674 au sub 15 ani. Majoritatea dintre ele provin din mediul rural, undeva la 60%. Nu au parte nici de asistență medicală, nici de educație sexuală. Bine, probabil nu se duc prea mult nici la școală, mai ales după ce nasc. Restul de vreo 40% provin din mediul urban. Unde au (teoretic) și una, și alta.
Dar totuși. Cum ar fi ca educația sexuală să înceapă de undeva, de prin clasa a 4-a? Că daca la sub 15 ani ești îndeajuns de mare încât să naști, clar ai nevoie de educație sexuală la 13.
Cum ar fi să învețe ce se întâmplă, de fapt, în timpul unui act sexual? Cum se rămâne însărcinată? Cum să te protejezi? Că e mai ieftin să te protejezi, decât să faci și să crești un copil? Că poți să nu faci 1-2-5 copii, să-ți continui școala și să nu ajungi la mila publică? Că și sexul, și sarcina, ar trebui să fie o alegere, nu o obligație sau un ”s-a întâmplat”? Că există mijloace contraceptive și după ce ”s-a întâmplat”? Că avortul nu e mijloc contraceptiv, dar prezervativul, steriletul, diafragma sau pastilele, da? Că există opțiuni și că, cea mai importantă, e că ai dreptul să spui ”nu”?
Revenind. Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, un proiect de lege care prevede obligativitatea organizării unor cursuri de educație sexuală, măcar semestrial, pentru învățământul preuniversitar.
Bătătorii de cruci și pupătorii de moaște nu au întârziat să apară. Ca de fiecare dată când a fost adusă măcar vorba despre așa ceva. Că educația sexuală e perversiune și sexul e doar pentru făcut copii.
Întrebarea mea sinceră pentru toți d`alde ăștia e: de ce nu-ți vezi de treaba ta? Fă câți copii vrei, dar nu întinde mâna la stat. Și, mai presus de toate, dacă tot n-ai copii cum spune bunul Dumnezeu (sau ai, dar tot simți imboldul să te bagi în ciorba altora) de ce nu te duci frumos la orfelinat, de unde poți lua 1-2-5 dintre ăștia ai căror părinți n-au avut parte de educație sexuală, și au decis dup-aia că e mai bine să-i lase acolo?
Hai, repejor! La adoptat, sau ciocu`mic. Nici nu-i faci, nici nu-i crești tu doar cu aforisme și citate din biblie.
Bineînțeles că aștept, cu sufletul la gură, chiar să văd și punerea în practică a acestui proiect de lege. Dacă nu o să dispară, în timp, în neant, prin puterea Sfântului Duh și criticile BOR și liota de acoliți. Asta da, minune!
Citește și: Educația cu pumnul și femeile (ne)fericite
