10 August 2018 nu e o dată pe care să o uiți prea ușor, chit că ai fost sau nu prezent în Piața Victoriei în acele momente cu adevărat sinistre. Mulți au asemănat violențele acelei seri cu Mineriadele, ori chiar cu Revoluția. Recunosc, părtinitoare de fel, tind să empatizez cu cei mulți și să fiu de acord.
10 August, sinonimul violențelor recente
Un drum de la Galați spre București s-a sfârșit pentru mine, cât și pentru colegii mei, în sunete de împușcături, în gaze lacrimogene aplicate cu nemiluita indiferent că erai copil, bătrân, ori jurnalist cu ecusonul în piept. Într-un final, cu un drum pe scurtătură, pentru a evita coliziunea directă cu Jandarmeria călare, cea care galopa cu sete înspre protestatari. Pentru cei mai puțin norocoși, s-a soldat cu drumuri la secție, ori la spital. Cel mai ghinionist dintre protestatari n-a ajuns, însă nici la spital, nici la secție, ci direct la cimitir – ca urmare a tratamentelor la care a fost supus în acea seară fatidică. Îl chema Ilie Gâzea, dar aproape nimeni nu-și mai amintește acum numele acestuia.
Jandarmeria e bine-mersi și-n ziua de azi.
La fel și Carmen Dan.
Totul în timp ce autoritățile prezentului se joacă leapșa cu dosarul „10 August”. Uite dosarul, nu e dosarul! Ba îl clasăm, ba îl redeschidem. O șaradă de prost gust întreținută de un partid care, la momentul violențelor din Piața Victoriei se declara de partea protestatarilor, a celor sătui de o guvernare din umbră prin interpușii-marionetă, cei ai lui Liviu Dragnea. Un partid care ar fi trebuit să tragă sfori legale, nu să ne cadorisească cu vorbe bine alese, aproape patriotice.
Asemenea unei scenete regizate prost, azi, 10 August 2020, stăm cu sufletul la gură să aflăm cum se va soluționa această poveste mult tergiversată. Astăzi e ziua când prefer să fiu împăcată cu decizia judecătorească de dinainte ca ea să fie pronunțată. Uneori e mai sănătos să te transformi în câinele lui Pavlov.
Între timp, în lume…
Între timp, în lumea lui 10 August 2020 e haos. Cam cum era la noi acum doi ani. În Polonia, protestatarii LGBT sunt luați pe sus de forțele de ordine pentru că îndrăznesc să se opună ideologiilor de ev mediu ale lui Andrzej Duda, proaspăt ales președinte. În Beirut, cetățenii își plâng morții și protestează, la rândul lor, cerând anticipate. În timp ce în Belarus, Lukaşenko rămâne de-a pururea „ultimul” dictator european, cu tot cu proteste.
Sănătate s-avem, că-n rest le-om rezolva noi pe toate!
