Suntem, cu toții, istoria care ne-a adus în prezent. Suntem produsul timpului. Suntem suma alegerilor noastre, ca individ unic, dar suntem suma actelor/datelor/faptelor din istorie, care ne-au făcut individul unic, de azi.
Nu putem șterge istoria, doar pentru că nu ne place ce poveste spune. Au încercat asta, de-a lungul timpului, cam toate regimurile totalitariste. Și știm ce s-a întâmplat (sau încă se mai întâmplă) cu ele. Nimic bun, în orice caz.
Ca români, am avut pagini întregi șterse sau rescrise. Cenzurate. Distruse. Cumva, au ieșit din nou la iveală. Iar noi suntem cel mai mic exemplu în jocul rescrierii istoriei.
Se vorbea când eram prin facultate de hipercorectitudinea gramaticală. Ce se întâmplă zilele astea e tot un soi de hipercorectitudine. Doar că nu e gramaticală. E istorică, de-a dreptul.
Am spus-o, în nenumărate rânduri: tot ce e extrem, e nociv. Feminismul extremist. Religia extremistă (oricare ar fi ea). Egalitatea extremistă. Da, poate exista și egalitate extremistă, și se pare c-o trăim, acum.
Scriam ieri despre cum HBO Max a decis să scoată un film de 8 Oscaruri din grilă, pentru că are o reprezentare romanțată a sclaviei. E de ajuns să te intereseze subiectul, să te informezi și să vezi că reprezentarea aia ”romanțată” a existat. Sigur că majoritatea poveștilor sunt crude, abuzive, inumane. Dar există, tot în istorie, și poveștile celor care au ajutat. Care au eliberat. Care s-au purtat uman. Alea sunt tot dintre aceleași file. Istoria nu discriminează, oamenii o fac.
Saga continuă. Nu se oprește doar la un film.
În Marea Britanie, campania ”Înlăturaţi rasiştii/ Topple The Racists” cere înlăturarea a 78 de monumente istorice, din 39 de localități, care ar prezenta momente/personaje rasiste, din istoria Marii Britanii. Corect. Au existat. Și personajele, și momentele. Dar sunt parte din istorie. Dacă le dărâmi sau le ascunzi după o perdea, nu înseamnă că nu mai există. Înseamnă doar că ai aplicat cenzura, ca să ascunzi adevărul.
În SUA, protestatarii au început să dărâme statuile lui Cristofor Columb. Pentru că e primul direct răspunzător de masacrarea amerindienilor. În primul rând, oricum ar fi, tot parte din istorie este. În al doilea rând, nu cred c-a omorât Cristofor Columb, de capul lui și de unul singur, mii de amerindieni. Și, în al treilea rând, nu de-a lungul secolelor.
Tind să cred că, până la urmă, nu este faza despre anumite persoane, care au făcut ceva, la un anumit moment. Totul, și sclavia, și colonialismul, și persecuția amerindienilor, nu au fost făcute de un singur/anume om. Au fost făcute de oameni, de-a lungul timpului, în timp ce alți oameni ori au făcut la fel, ori nu au făcut nimic pentru a opri nedreptatea.
Dar aia a fost atunci. În istorie. Din cauza sau datorită acestei istorii, azi nu ar trebui să mai repetăm greșelile trecutului. Nu să ștergem istoria. Să nu o mai repetăm. Aia ar fi soluția.
Să duci corectitudinea politică în extrem, să dărâmi monumente, să interzici opere de artă, nu înseamnă că rezolvăm ceva. Nici că am învățat ceva. Ci că repetăm istoria aia care ”ne lezează”, doar că în sens invers.
Nu vindeci o palmă primită de cineva, lovindu-l pe cel care i-a dat-o. Vindeci învățându-i pe toți să nu lovească. Prin puterea exemplului propriu. Și cu ajutorul istoriei, pe care nu o ștergi cu radiera. O predai. Crudă, brută, cum a fost.
Ca să nu se mai întâmple din nou.
Citește și: HBO Max pedepsește ”Pe aripile vântului” pentru rasism
