Desigur, despre motivele pentru care prostituția ar trebui legalizată s-a tot vorbit. Și cum era de așteptat, și aici există două tabere mari și late care, în mod miraculos, se întrepătrund, din anumite puncte de vedere. Însă despre „întrepătrundere” voi vorbi un pic mai încolo.
Înainte de toate, haideți să vedem de ce ar trebui legalizată prostituția și, mai ales, în ce condiții (pentru că aici e șpilul)
Fie că-ți place sau nu, prostituția există încă din cele mai vechi timpuri și va continua să existe, cel mai probabil, atât timp cât va exista și omenirea. Poliția știe și ea asta, și tocmai pentru că știe, de cele mai multe ori alege să închidă ochii (ba pentru că-și primește partea, ba pentru că îi este frică de eventuala bătaie primită de la băieții cu mușchi și săbii, ba pentru că îi e prea lene ca să facă ceva, ba pentru că înțelege că fenomenul e prea răspândit și categoric „bătrân” pentru a-i face față).
De ce ar trebui legalizată cea mai veche meserie din lume? Pentru că, așa cum am spus anterior, fie că o legalizăm, fie că nu, ea tot va continua să existe. În plus, începe să devină puțin incorectă situația în care un muncitor de pe șantier e taxat de stat, iar o lucrătoare sexuală, nu. Nu de alta, însă dacă tot militezi pentru egalizarea componentei morele dintre cele două meserii, ar trebui să cotizezi asemenea celui căruia vrei să-i fii egal din punct de vedere moral.
Însă nu despre moralitatea lucrătoarelor sexuale vreau să vă vorbesc, pentru că asta va fi mereu o noțiune fluidă și extrem de ușor de reinterpretat, ci despre corectitudine față de ele și, până la urmă, față de noi, ceilalți.
Ok, o legalizăm, dar cum?
În momentul de față, diverse partide cu autoproclamată gândire „scoasă din cutie” au propus, spre groaza celor, hai să le spunem „cuminți”, legalizarea prostituției. Cu toate astea, nicăieri nu am văzut un proiect de lege concret, scris cu cap.
Pentru că, nu-i așa, nu-i suficient să o legalizăm, adicătelea să ne luăm cota-parte de bănuți din activitatea lucrătoarelor sexuale, trebuie să și oferim societății, implicit lor, ceva la schimb. Ca de exemplu, programe speciale prin care acestea ar putea avea acces la analize medicale specifice, cu scopul stopării transmiterii diferitor boli sexuale. Și nu oricum, ci în regim obligatoriu. Cu alte cuvinte, vrei să practici o asemenea meserie? Te duci regulat și-ți faci analizele.
O altă chestiune esențială e cea locului unde prostituatele (legale) ar urma să-și desfășoare activitatea. Cu siguranță, nu le-aș vedea în clădiri în care locuiesc, efectiv, oameni. Câte-un „Red District” în fiecare oraș poate n-ar fi o idee chiar atât de rea, până la urmă.
Cu nu mult timp în urmă mi-a fost dat să asist, aflându-mă pe o scară de bloc, la următorul episod: iese el val-vârtej dintr-un apartament – ea, lucrătoarea sexuală, iese după el, aproape dezbrăcată și strigă: „Hai că sunt de acord! 50 lei pentru un total!”.
Cine nu e de acord cu legalizarea
Tradiționaliștii, desigur. În mod ironic, majoritatea tradiționaliștilor getbeget de sex masculin, pe care îi auzi declarându-se împotriva legalizării, au mers, cel puțin odată în viață, la o prostituată. Ei, bine, aici intervine partea cu „întrepătrunderea”, de la începutul articolului.
Așadar, înainte de a acuza moralitatea legalizării unui astfel de meserii cu ștate antice și de a boicota inițiativa, asigură-te că nu ești genul de om care-i de acord cu ce zice popa dar face ca popa, ca mai apoi să pozeze în martirul absolut al lui Iisus Hristos.
Asta dacă nu cumva ți-e frică să nu-ți găsească soția factura, în buzunarul de la pantaloni, atunci când ți-i spală. Numai așa aș putea înțelege ipocrizia.
Citește și editorialul: Au plesnit mușchii politici, de la atâta încordare
