Scheletele unor cai preistorici, descoperite la Sfântu Gheorghe

Printre cele mai senzaţionale descoperiri s-au aflat şi câteva piese de harnaşament – psalii de zăbale.

Cai salbatici
Cai salbatici sursa foto pixabay

Specialiştii Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe au reuşit să dateze o serie de vestigii descoperite în urma săpăturilor efectuate în ultimii ani în zona Arenei Sepsi din municipiu. Printre acestea se numărâ scheletele mai multor cai, potrivit g4media.ro.

Potrivit acestora, majoritatea vestigiilor aparţin sfârşitului epocii bronzului, perioada 1200-800 î.e.n.

„În intervalul 2019-2020, la marginea nordică a oraşului Sfântu Gheorghe din judeţul Covasna, au fost întreprinse săpături de salvare de mare amploare în situl de la Arcuş-Hosszu, unde s-au descoperit scheletele a opt cai, în contextul unor depuneri rituale. Caii au fost prevăzuţi cu harnaşament specific secolelor XIX-XVI î. Hr. Majoritatea vestigiilor descoperite (în proporţie de peste 90%) aparţin perioadei de sfârşit a epocii bronzului, aşa-numitei culturi Gava, care poate fi datată între c. 1200 şi 800 î.e.n.”, se arată într-un material postat pe pagina de Facebook a muzeului.

Arheologul Puskas Jozsef a menţionat că printre cele mai senzaţionale descoperiri s-au numărat şi câteva piese de harnaşament – psalii de zăbale.

”Scheletele de cai depuse într-un mormânt nu erau întâlnite până la momentul respectiv în zona vestică a Carpaţilor şi până în Câmpia Panonică, nici măcar pe teritoriile la est de Carpaţi. Era o descoperire senzaţională! Şi atunci a urmat surpriza! La gura cailor s-au descoperit psalii confecţionate din corn de cerb. Astfel de piese sunt cunoscute şi pe teritoriul ţării noastre, dar contextul de la Sfântu Gheorghe era unic: piesa a fost găsită în poziţia funcţională”, a explicat arheologul Puskas Jozsef.

În urma campaniei din 2020 au mai fost dezvelite încă trei morminte de cai, fiecare având şi câte două sau patru psalii.

“Una dintre acestea avea o formă neobişnuită pentru această parte a Europei. Şi anume o piesă discoidală, prevăzută cu un vârf. Acest tip de obiect este cel mai des întâlnit în zona Uralilor, în cadrul culturii Alakul. Ce ne povestesc aceste descoperiri ieşite din comun? În primul rând, răspândirea complexelor de acest fel ne arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Între c. 2100/2000 şi 1400/1300 î. Hr. din Kazahstan până la Carpaţi şi Pelopones regăsim astfel de morminte. Oasele de animale ne furnizează date despre perioada de timp în care aceste înmormântări au fost făcute.

Astfel pe baza datărilor radiocarbonse poate afirma faptul că depunerile de cabaline s-au practicat o perioadă destul de largă de timp, între c. 1750 şi 1500 î.Hr.

Analogii pentru astfel de complexe găsim mai ales în cadrul stepelor eurasiatice, adică în ecoregiunea vastă de stepă a Eurasiei, cu ierburi mici de la est de Munţii Urali (Câmpia Siberiei de Vest) şi la vest de aceştia (Câmpia Europei de Est), în mormintele princiare, unde pe lângă cai s-au descoperit şi fragmentele unor care, probabil de luptă.

Acest fapt sugerează că întreţinerea, dresarea şi folosirea animalelor era privilegiul elitelor, adică a unor persoane care aveau resursele necesare pentru astfel de activităţi prestigioase”, a spus Puskas Jozsef.

Potrivit acestuia, chiar dacă la Sfântu Gheorghe nu s-au găsit fragmente de care, se poate considera că aceşti cai erau proprietatea unor persoane înstărite. Materialul descoperit se află acum în patrimoniul Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, iar în luna august oasele au fost cercetate de o echipă mixtă din care au făcut parte şi studenţi din Germania, coordonaţi de Martin Riesenberg, cercetător la Freie Universitat din Berlin.

Femeie căutată de polițiști după ce a distrus geamul unei uși de troleibuz