În Romania, teama de stomatolog e inoculată atent din fragedă pruncie. Se lucrează la ea, se sădește, se transmite prin viu grai, cu dinți sau fără, din generație în generație.
În aproape fiecare familie există povești de neadormit copiii despre măsele scoase pe viu, tratamente costisitoare dar dureroase, anestezii care ”n-au prins” sau nepoți care și-au primit chiar și o palmă-două de la medic, pentru că n-aveau stare.
Următoarea poveste spusă va fi despre un copil care a ajuns în comă pentru că a fost la dentist.
Un copil de 4 ani a ajuns în comă în urma unei vizite la dentist. Copil. Comă. Dentist.
Detaliile de tipul: anestezia generală nu este o procedură uzuală în cabinetul stomatologic, orice manevră medicală are un anumit grad de risc sau faptul că părinții, adică aparținătorii legali, au semnat un act prin care și-au dat acordul, rămân la stadiul de detalii.
Medicul e protagonistul unui film de groază de prin anii `90, înarmat cu clești, freze, seringi și, mai ales, lipsă de răbdare. Probabil, copilul avea nevoie de un stomatolog cu multă răbdare, nu de anestezie totală. Sau: cum să faci anestezie totală pentru niște obturații, unui copil de 4 ani?
E o întrebare simplă și de bun simț dar, la fel de simple sunt și rândurile: ”Stopul cardio-respirator poate interveni în cursul unei anestezii generale.”
Citește și: Condiții îngrozitoare la Spitalul de Psihiatrie din Călărași
Și totuși părinții au iscălit benevol, și-au dat acordul, au înțeles ideea de stop cardio-respirator. Pentru că, probabil, e mai ușor și mai liniște când copilul doarme, și e mai ușor pentru tine, ca părinte, să închizi ochii și să semnezi termeni și condiții scrise cu litere mici. Probabil.
Sau poate vizitele regulate la medicul stomatolog, acomodarea cu personalul și cabinetul, absența poveștilor macabre despre durere, stilul de viață bazat pe prevenție, poate chiar aceste aspect elimină posibilele frici.
Judecățile goale despre pericolele unei vizite la stomatolog pot fi tratate cu educație. Educație în familie. Și copilul, chiar și la 4 ani, se va acomoda mai ușor cu mediul din clinică.
Dacă ar exista educație sanitară în școli, copiii, chiar și cei mai speriați, vor învăța să accepte mai ușor un medic.
Orice fel de medic.
