Este 12 mai și este Ziua Internațională a Asistenților Medicali. E o zi în care noi am ales să stăm acasă. Ei au fost nevoiți să rămână în prima linie. Au respectat un jurământ și nu au abandonat.
E o zi în care nu doar sărbătorim, ci și comemorăm. Peste 800 de cadre medicale și-au pierdut viața în lupta cu COVID-19 și pentru ca alții să supraviețuiască. Peste 800 de medici și asistenți au plătit cu viața, pentru ca noi să rămânem în viață.
Astăzi, mai mult ca oricând, ar trebui să înțelegem ce înseamnă recunoștința față de oamenii care lucrează continuu, pentru ca noi să ne păstrăm sănătatea. Sau să ne recâștigăm sănătatea. Vorbim de ture duble, vorbim de o condică semnată și în weekend și vorbim de orori pe care refuzăm să le vedem. Vorbim de frică, de epuizare și de un efort major zilnic, de îngrijorarea familiilor și de stres constant.
Eu am aflat abia astăzi că data de 12 mai este mai mult decât o cifră în calendar. O spun și cu rușine, și cu sinceritate. Pentru că abia anul acesta am aflat ce înseamnă să-ți fie frică, să-ți întorci viața pe dos și să-ți faci Dumnezeu din medic. Spun ”medic” la fel ca în copilărie, când vedeam orice halat alb și-l botezam stângaci ”doctor”, chit că era asistent, infirmier sau cardiolog cu multiple diplome.
Organizația Mondială a Sănătății insistă pe data de 12 mai. Să-i sărbătorim. În același timp, insistă ca fiecare țară să ia în considerere următoarele aspecte:
1. Securitatea și sănătatea în muncă a asistenților medicali și a tuturor lucrătorilor din domeniul sănătății. Aici vorbim despre inclusiv accesul fără obstacole la echipamentele de protecție personală. În acest mod, personalul poate oferi îngrijiri în siguranță și poate reduce infecțiile în mediul de sănătate.
2. Asistentele medicale și toți lucrătorii din domeniul sănătății să aibă acces la asistență pentru sănătate mintală, plata la timp, concediu medical și asigurare. De asemenea, se pune accent și pe accesul la cele mai actualizate cunoștințe și îndrumări necesare pentru a răspunde tuturor nevoilor de sănătate.
3. Să se acorde asistenților medicali sprijinul financiar și alte resurse necesare pentru a ajuta la controlul COVID-19 și, dacă este cazul, la orice posibilă viitoare epidemie.
E 12 mai și nu le-am spus ”La mulți ani” prietenilor care lucrează în sistemul medical. Urarea mi se pare clișeu sec. Am ales să le spun ”mulțumesc” și să sper la o normalitate cât mai rapidă, cât mai curând. Și pentru noi, și pentru ei.
Citește și: Berend-Jan Bosch și un posibil tratament pentru COVID-19
