Duminica Tomii este o sărbătoare populară cu dată mobilă, sinonimă cu Paştele Morţilor, dedicată spiritelor moşilor şi strămoşilor. Prima duminică de după Paşte marchează Duminica Tomii, ziua care încheie Săptămâna Luminată şi care poartă numele Apostolului Toma, cel „necredincios”. În această zi, Mântuitorul S-a arătat ucenicilor prin ușile încuiate, pentru a doua oară dupa Înviere, potrivit observatornews.ro.
Pentru că Toma nu credea în Învierea Mântuitorului, Iisus l-a îndemnat să-i atingă semnele rămase pe corp în urma răstignirii Sale.
După acest moment, Toma îl mărturisește fără nicio îndoială pe Iisus Hristos ca Domn și Dumnezeu. Această zi este una cu o semnificație aparte pentru creștinii ortodocși și de ea sunt legate mai multe tradiții și superstiții populare. De această zi sunt legate mai multe tradiții și superstiții populare. În Banat, copiii împletesc coşuri de nuiele, în care sunt aşezate ouă roşii, vopsite în ajunul sărbătorii. Tot de Duminica Tomii, în timpul slujbei bisericeşti, preotul sfințește colacii și ouăle aduse de credincioși la biserică. Oamenii le trimit apoi pe o apă curgătoare, pentru a fi purtate de aceasta către sufletele morţilor. Credincioșii cred că, astfel, ofrandele aduse îi vor elibera pe cei plecați dintre noi de o parte din păcate, pentru a umbla prin locurile în care doresc.
După slujba de la biserică, oamenii iau parte la o altă pomenire, în cimitire, cea de comemorare a celor plecați în „lumea blajinilor”, de unde vine și ziua de Paștele Blajinilor.
Paştele Blajilor sau Paştele Morţilor se ţine în lunea de după Duminica Tomii, la o săptămână şi o zi după Învierea Domnului. Tradiţia populară spune că blajinii, oameni blânzi şi paşnici, incapabili de a face rău, s-ar afla într-o lume îndepărtată, la vărsarea Apei Sâmbetei în Sorbul Pământului. Ei sunt anunţaţi că a sosit Paştele de către oamenii de aici care aruncă în apele curgătoare coji de ouă sparte în timpul înroşitului sau la prepararea alimentelor rituale: cozonaci şi pască. Când sosesc cojile de ouă în ţara lor îndepărtată, în general după o săptămână, se serbează separat „aici” şi „acolo” Paştele Blajinilor. Numele sărbătorii de după Săptămâna Luminată vine de la „blajini” (sau rohmani în unele zone), despre care vechile credinţe spun că ar fi oameni de pe tărâmul de „dincolo”, o lume misterioasă şi necunoscută muritorilor. Tradiţia creştină populară de Paştele Morţilor spune că blajinii sunt de fapt sufletele celor morţi, ale celor care nu mai sunt printre noi.
Turistă moartă după ce a căzut 30 de metri în gol, în munţii Rodnei
