După alegerile din decembrie 2020, tot românul se gândea că vor urma ceva mai bine de trei ani de liniște, de „pace”, având în vedere că până în 2024 nu mai era vorba de vreun scrutin. De altfel, 2024 urmează să fie un an extrem de plin, cu patru campanii electorale, pentru cele patru serii de alegeri: de la locale la europarlamentare, de la prezidențiale la cele parlamentare.
Însă evenimentele din anul curent ne-au arătat, cu vârf și îndesat, că „planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg”, astfel că am avut parte de una dintre cele mai „nebune perioade” post electorale.
Cu negocieri care mai de care pentru formarea coaliției, cu acuze din partea învingătorilor care s-au văzut dați deoparte doar pentru că nu aveau cum să formeze o majoritate, cu moțiuni, mai multe simple și una de cenzură. Cu alte cuvinte, câteva luni destul de agitate.
Știam că urmau două congrese, ale partidelor aflate la guvernare, dar nu ne gândeam că lupta va fi chiar atât de acerbă, că se va uita adevăratul scop al guvernării, că se va uita pandemia, campania de vaccinare, plus multe altele. Și uite așa, liniștea noastră s-a dus, atât de repede pe cât au crescut inflația, cursul euro ori prețul la gaze și electricitate.
Scandaluri, „schelete de prin dulapuri”, amenințări, alegeri cu „demisia pe masă”, toate acestea fac parte din campania internă a celor de la PNL, căci USR PLUS pare ceva mai rezervat în această privință, deși încă nu știm ce se ascunde în spatele „ușilor închise”. Noroc de UDMR care își vede de treburile sale și nu face prea multe valuri.
Că în rest, Dumnezeu cu mila, scapă cine poate. Dacă nu ne-au pus pandemia și criza economică în genunchi, nu avem nicio garanție că actualele crize politice nu vor reuși asta. Și oricât de mult am vrea să stăm departe de scandalurilor lor, din păcate acestea lasă urme (adânci) pe viața cotidiană a omului de rând, care își zice „în barbă” că iar nu a făcut cele mai bune alegeri.
Citește și editorialul: România, țara ministrului care a uitat ce înseamnă să fii sportiv
