Istoricul și fostul deținut politic, Radu Ciuceanu, a murit luni, a anunțat Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului.
Radu Ciuceanu s-a născut pe 16 aprilie 1928, la Arad, și a fost deținut politic timp de 15 ani, în perioada 1948 – 1963, pentru activitatea sa în cadrul organizaţiei de rezistenţă, condusă de generalul Iancu Carlaonț.
Închis, pe parcursul anilor, la penitenciarele Craiova, Piteşti, Jilava, Târgşor, Gherla, Dej şi Văcăreşti
Arestat pe 22 septembrie 1948 și declarându-se elev la momentul întocmirii actelor, Ciuceanu a trecut prin mai multe penitenciare, reușind astfel să intre în contact cu mai multe persoane și să le informeze pe acestea despre acţiunea de reeducare, respectiv ce presupune ea.
Eliberat în toamna lui 1963, acesta a continuat să fie urmărit de Securitate, întrucât, în ciuda reeducării violente de care a avut parte în timp ce era închis, a continuat să critice regimul chiar și-n libertate.
Absolvent în 1970 al Facultății de Istorie, Universitatea din București, acesta a lucrat ca arheolog la Institutul de Arheologie şi mai târziu la Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie al Municipiului Bucureşti.
A fost totodată unul dintre fondatorii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, membru al Academiei Române, şi director al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului, ale cărui baze le-a pus la începutul anilor ’90. Acesta din urmă are ca obiectiv cercetarea şi publicarea de studii şi documente referitoare la diversele forme de totalitarism instaurate de-a lungul secolului al XX-lea în România şi pe plan internaţional.
Decorat de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Devenit pentru o vreme figură politică, Radu Ciuceanu a ocupat funcțiile de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, în perioada 1990-1992, şi preşedintele Comisiei pentru cercetarea abuzurilor şi corupţiei a Camerei Deputaţilor între 2000 şi 2004.
În 2017 a primit, alături de alți deținuți politici (Octav Bjoza, Micaela Ghițescu, Nicolae Bordașiu, Mircea Goreţchi, Alexandru Zub și Demostene Andronescu), Crucea patriarhală.
