Raed Arafat dă vești bune și vești rele în același paragraf. În momentul de față, peste 6000 de persoane sunt infectate în Romania, iar numărul deceselor a depășit cifra de 300. Pe mine, personal, mă interesază cel mai mult vindecările: 852 de pacienţi au fost vindecaţi şi externaţi. Despre situația actuală îl las pe Raed Arafat să vorbească:
”Situația e sub control, însă lucrurile merg spre ceva mai grav, mai serios. Măsurile recomandate, trebuie respectate în continuare. Totul depinde de noi. Trebuie să respectăm regulile, mai ales acum de sărbători. Depinde foarte mult de noi. Dacă respectăm recomandările, nu vom avea un număr mare de decese. Lumea e supărată. Însă noi nu am trecut hopul și e recomandat tuturor familiilor să limităm contactul social”.
Până aici, total de acord. E vitală respectarea măsurilor, a regulilor, a recomandărilor. Ca să amintesc un citat văzut zilele trecute pe Facebook: am evitat oamenii și adunările încă de dinaintea apariției coronavirusului. Și, sinceră să fiu, nu am suferit prea mult. Dimpotrivă. Ce mi se pare însă cu adevărat îngrijorător e următoarea declarație a lui Raed Arafat:
”Va trebui, la un moment dat, să învățăm să trăim cu acest virus pentru că el nu va dispărea și nici noi nu putem să rămânem izolați pe viață în casă. E posibil să învățăm să trăim cu el, dar să respectăm niște reguli în societate ca să limităm răspândirea lui. Virusul nu se vede, nu se simte și nu are gust ca să-l evitați. Acesta se evita numai prin măsurile de izolare și distanțare socială. Evitați expunerea persoanelor vârstnice din familiile d-voastră la acest risc printr-un comportament responsabil. Evitați la maxim activitățile care nu sunt esențiale în aceasta perioadă!”.
Mie obișnuința nu mi s-a părut niciodată o soluție. Că, da, este posibil să vorbim de o imunizare. Dar obișnuința ca rezolvare îmi ridică anumite semne de întrebare. Ok, vom trăi cu el. Ok, îl vom lua cu toții. Dar cine garantează supraviețuirea? Unde se trage linia între cei care îl vor lua și vor scăpa și cei care vor fi infectați și nu vor supraviețui? Ne obișnuim cu el sau rămânem izolați? Și până când?
Citește și: Bogdan Despescu și românii veniți să petreacă Paștele acasă
