Nu știu.
Nu știu mare lucru despre chimie, decât că printr-a 11-a fiind, profa în cauză mi-a acordat un 2 pentru că m-am referit la formulă desenată (sau cum s-o fi chemând) a benzenului ca fiind un gândac de bucătărie.
Nu știu mare lucru despre fizică, decât glumele despre lucrul mecanic și frecarea ca forță.
Nu știu mare lucru despre matematică, decât că 1+1=2. Ceea ce un contabil mi-ar putea demonstra că sunt un prost.
A trecut 9 Mai, a trecut și 10 Mai. Patriotarzii de serviciu, europenii erectili și rusofilii de rigoare și-au încrucișat tastaturile, meme-urile și zicerile clasice. Rezultatul e un borș rusesc cu varză acră (sauerkraut) servit cu chiflă muiată în sos barbeque. Că 9 Mai e o gălușcă sovietică, că 10 Mai e o chestie naționalistă, care oricum e impusă de un monarh neamț care nu are treaba cu viezurele mâncător de varză.
Și mă întreb, oare înainte să îți deschizi “gura”, oricare ar fi aia, nu e mai bine să te documentezi? Surse sunt peste tot. Erată: surse înseamnă conspect la bibliotecă cu pixul în mână, nu postarea lui Gigi Potentu’ cu o poză și un citat din Poptamaș sau un „filmuleț care a mai fost șters de de pe alte grupuri”.
Sunt kilograme de cărți, și zeci de autori care dezbat problema celui de al doilea răzbel Mondial. Din felurite unghiuri și abordări. Care nu pot fi sintetizate într-un articol de ziar sau o zicere pe Facebook. E greu să citești sau să înțelegi ceea ce citești? (într-o țară cu analfabeți funcționali mai mulți decât păcănelele, este o întrebare legitimă). Atunci „nu scri pe feisbuc că Stalyn i-o caftit pe hitleriștii”.
Sărbătorim, pe bună dreptate, sfârșitul unui măcel. Sărbătorim începutul unei ere a păcii (măcar europene, că doar aici contează, nu în Sudan sau Somalia). Mai contează ziua? Sau ora? Pentru că nu trebuie decât să mergem puțin înainte de a 11-a ora, a celei de a 11-a luni a anului 1918 și să vedem ofițeri, deși știau de armistițiu, ordonând un ultim atac.
Și atunci, să ne bucurăm de momentul general al începerii păcii, pentru că în cazuri speciale, războiul s-a încheiat prin anii ’50 când au revenit “acasă” ultimii prizonieri din gulagul rusesc. Să ne bucurăm pentru comunitatea europeană în care trăim, muncim și ne facem concediile. Și să ne apucăm să studiem și să le spunem și altora că un rege român, născut neamț, și-a făcut coroana din fier de tun.
Aceste sărbători, care funcționează că Viagra – câteva ore și atât – rămân goale de conținut dacă nu încercăm să vedem ce înseamnă. Și mai ales, să lăsăm pe unii care chiar știu ce vorbesc să ne explice. Iar mulți să accepte faptul că nu le scade bărbăția sau statutul dacă spun un simplu “nu știu”.
Mai importantă decât 9 sau 10 Mai este ziua de 11 sau 12 Mai, când continui să citești despre declarația lui Schuman și ai localizat Plevna pe hartă. Este o vorbă pe care o știu – numai prostul le știe pe toate.
Citește și: Pandemia de uitare și de nepăsare
