Gura Portiței, raiul invadat de oameni

Mica stațiune de pe litoralul românesc, Gura Portiței, a fost considerată multă vreme o oază de liniște. Locul acela unde te duci ca să fii singur, departe de lumea înconjurătoare și agitată. O perioadă chiar a reușit să fie așa, în zonă având posibilitatea de a vedea, pe timpuri, viața rustică a pescarilor ce locuiesc în aceste părți. Fără posibilități de cazare sau mâncare, în cazul în care te nimereai pe acolo și voiai să rămâi, desigur. Vizitare, poate cort și mâncare la ceaun – acestea erau cuvintele cheie.

Gura Portiței, în zilele noastre

Un oarecare om care nu a mai văzut Gura Portiței, însă a auzit poveștile, poate avea mari așteptări atunci când ajunge în zonă. La fel cum am avut și eu. Ele nu mi-au fost înșelate pe deplin, întrucât natura e natură, indiferent de intervenția omului. Cu toate astea, în ciuda poveștilor auzite de la cunoscuți, mi-a fost dat să găsesc o Gura Portiței mult prea umană și comercială.

Partea bună e că, măcar acum, în cazul în care nu te-ai aprovizionat în prealabil cu mâncare și cort, ai unde să iei masă și unde să dormi. Prețurile sunt, însă pe măsură, de vreme ce micii sau marii proprietari din zonă au, totuși, exclusivitate, putând oricând să-și motiveze prețurile cu lipsa trasportului rutier.

Pentru că da, la Gura Portiței ajungi pe apă, ultimul contact cu stradă fiind în Portul Jurilovca, de unde te va prelua un barcagiu modern care te va „vâna” ca-n stațiile de taxiuri de pe timpuri pentru a te duce dincolo de Lacul Golovița, la Gura Portiței, o limbă de pământ în mijlocul apelor.

Ce poți face aici?

În cazul în care ai venit într-o vizită de-o zi, așa, ca mine, te poți bucura de apă și de natură. Apa de la Portiță este, fără exagerare, una dintre cele mai clare și curate ape de la malul mării, la marginea căreia se revarsă o altă mare, una de nisip alb. de data aceasta, presărată cu valuri întregi de scoici, aduse de apă. În concluzie, la Gura Portiței te poți relaxa și bălăci, chit că știi sau nu să înoți.

Citește și: Țara Luanei: dincolo de nemurire e natura

Unde mănânci și unde dormi?

În cazul în care ai decis să rămâi, totuși, peste noapte, ține cont de faptul că orice cazare din zonă va costa un pic mai mult decât în stațiunile ieftine ale litoralului. Firește, nu atât de mult ca în unele părți ale Vămii Vechi sau în Mamaia, însă categoric nu atât de puțin ca în 2 Mai sau în Năvodari (partea săracilor), spre exemplu.

În cazul în care ai venit doar să vizitezi și îți e foame, cea mai bună opțiune o reprezintă drumul de întoarcere, în Portul Jurilovca, unde găsești unul-două restaurante pescărești cu prețuri care să nu te lase cu buzunarele fâlfâind în vânt. Dacă, totuși, nu mai poți răbda de foame, poți alege să te așezi la una dintre terasele de pe plaja de la Portiță.

Da, Gura Portiței merită vizitată pentru că orice loc trebuie văzut măcar o dată în viață. Rămâne la latitudinea ta dacă te vei reîntoarce vreodată sau vei alege să vizitezi alte locuri necunoscute ție.

Citește și: Dobrogea, tărâmul rămas (aproape) neîmblânzit