Vasile Dîncu s-a născut în Bistriţa Năsăud și, cel mai probabil, primul său cuvânt nu a fost mama sau tata, caca sau papa. A fost ”București”. Spunem asta pentru că Vasile este unul dintre puținii politiceni ardeleni care a reușit să se impună în Capitală.
Ambițios, în continuă mișcare și devotat Ardealului, Dîncu alege Grupul de la Cluj și PSD-ul, o valiză și o șefie. Spunem Cluj pentru studii și spunem București pentru respectiva șefie.
Vasile Dîncu a studiat sociologia la Facultatea de Istorie şi Filosofie din Cluj, s-a căsătorit cu una dintre colegele sale, s-a multiplicat rapid făcând un copil de tinerel și, aparent, a bifat cam tot ce-și dorea de la viață.
Nu uită să se laude cu notele de zece, dar nu uită nici de politică. În 1999, Vasile, pe atunci cadrul didactic şi sociolog, descoperă luminița roșie de la capătul tunelului, adică Partidul Social Democrat din Cluj. Un an mai târziu, acceptă propunerea primului-ministru Adrian Nastase şi devine Ministrul Informaţiilor Publice, din decembrie 2000 până în aprilie 2003.
Încetul cu încetul se fabrică buchetul (de trandafiri ai PSD-ului), iar Vasile ajunge, dintr-un simplu pion cu cretă și burete, un jucător de valoare al PSD Cluj. Decât codaș în Bucureștiul mult visat, mai bine fruntaș în Cluj, unde este în lumina reflectoarelor, este mediatizat și cam inhibă opoziția. Ce-ar mai fi de spus? Ceva din muzică:
Trecut-au anii pe ritmuri de Paraziţii şi BUG Mafia și iată-ne în 2008, când Vasile se hotărăște să demisioneze din toate funcțiile deținute în PSD. Doi ani mai târziu, supărarea atinge cote maxime și demisionează și din partid. În luna octombrie 2015, prezent la Cluj-Napoca la Conferința Județeană a PSD Cluj, președintele partidului, Liviu Dragnea, cu voce suavă și lacrimi până-n mustață, încearcă să-l convingă pe Vasile că PSD-ul îl vrea și-l primește înapoi cu brațele deschise.
Vasile oscilează cu PSD-ul, așa cum oscilează între Dîncu și Dâncu. La invitația lui Dragnea, alege să se eschiveze, e ușor reticent, dar nici nu spune nu, lăsând să se înțeleagă că va avea loc doar o colaborare pe anumite proiecte.
Ajungem în anul 2016. Și pentru că PSD fără cruci, anafură și cristelniță nu există, Mitropolitul Vadului, Feleacului şi Clujului, Andrei Andreicuţ s-a burzuluit pe Sevil Shhaideh (propusă pentru funcţia de prim-ministru) și a declarat că, personal, ar fi preferat un ”premier român şi ortodox”, explicând că actualul vicepremier, Vasile Dîncu, corespunde tuturor criteriilor. Cui s-a plâns? Desigur, lui Dragnea.
Rămânem în aceeași perioadă și nu trebuie să omitem ceea ce este cu adevărat important: între 17 noiembrie 2015 și 4 ianuarie 2017, Vasile Dîncu a fost ministru al administrației și dezvoltării regionale în guvernul Dacian Cioloș. Vicepremier pe atunci, Vasile Dîncu a declarat că nu ar pleda pentru o soluţie tehnocrată pentru viitor, soluţia fiind una politică, deoarece aşa partidele îşi asumă responsabilitatea. Întrebat dacă ar vrea să conducă un viitor guvern, Dîncu a răspuns că îşi doreşte să se întoarcă la proiectele sale, dar că ”niciodată nu ştii”. Am mai spus că oscilează intre mere și pere? Între Dragnea și Cioloș? Între Cluj și București? Am mai spus.
Anul 2017 vine cu încă o mustață, pe lângă cea a lui Dîncu. Mustața lui Dragnea este într-o continuă mișcare, vrea proiecte, vrea discuții și, mai mult decât orice, vrea discuții despre proiecte cu mustața lui Vasile. Însistă pe Centenarul Romîniei, pe cei 100 de ani de la Marea Unire, și și-ar dori cu ardoare o unire și cu Vasile. Vrea să renunțe la tensiuni, vrea pace și ar vrea un rol esențial pentru Dîncu. Adică: un post.
Anul 2018 înseamnă debandadă în celebrul Grup de la Cluj din PSD: Ioan Rus pleacă lângă Victor Ponta, în timp ce Vasile Dîncu rămâne alături de Liviu Dragnea. Fostul vicepremier al lui Dacian Cioloș a rămas la prima dragoste adevărată, Partidul Social Democrat. Vasile capătă un nou glas, schimbă macazul pentru a suta-mia oară și este de părere că Dragnea și PSD nu au făcut lucruri fundamental rele pentru România, ci doar manifestă acum o frustrare cauzată de diversele bețe-n roate puse de către adversari guvernării social-democrate.
Mai trece un an, iar în data de 27 mai 2019, Liviu Dragnea a fost condamnat definitiv la trei ani și șase luni de închisoare cu executare. Ciolacu îl descoperă pe Dîncu, iar Vasile este încântat să fie descoperit. Tot Ciolacu își pune speranțele, idealurile și încrederea în vasile și declară că e posibil ca Vasile Dîncu ”să se găsească în conducerea partidului” după Congresul din 29 februarie. Liderul interimar social-democrat a precizat că i-ar plăcea ca ”un intelectual” ca Vasile Dîncu să vină în PSD. Complimente, complimente.
Prin octombrie, Vasile Dîncu se satură de liniște și de pandemie, vrea un mic scandal și sugerează că Rafila, ”fiul unui torţionar”, s-a făcut medic pentru a ”răscumpăra păcatele” tatălui său. Ciudat, cei din Cluj păreau mai rezervați și cu mai puțin tupeu. Ce face PSD-ul din om. Sau, poate vrea să renunțe la prietenia și susținerea pentru prietenul Marcel, prieten care e de altă părere, confirmând că maiorul de Securitate Alexandru Rafila, fost şef al Securităţii din Arad în perioada 1948-1949, este tatăl lui Alexandru Rafila, candidat PSD pentru un post de deputat. Ciolacu susţine însă că securistul Rafila nu este vinovat de moartea celor 29 de ţărani de pe Valea Crişului Alb care s-au opus colectivizării.
În octombrie 2020, avem parte de surprize-surprize fără Andreea Marin, fără frați din străinătate și fără prea mari planuri de viitor pentru oamenii de rând. Este anul coronavirusului, dar nici virusul, și nici distanțarea socială nu-l țin pe Vasile departe de ideal. Sau departe de PSD. Micile dispute dintre el și Ciolacu par foste iubiri și simple amintiri, iar Președintele Consiliului Național al PSD, Vasile Dîncu, se ia de mânuță cu Marcel și susțin o conferință de presă. În cadrul conferinței, vine vestea minunată: Vasile va candida pentru județul Cluj, la Senat. Bombă pentru unii, previzibil pentru mulți.
Începe campania electorală, se iau în calcul multiple scenarii, iar relatările despre sondaje sunt făcute de nimeni altul decât Vasile Dîncu.
Pare pregătit de război, pare să-și ascută cuțitele și, cu platoșa pe piept, afirmă că PSD se pregătește pentru o ”opoziție solidă”, dar pe de altă parte nu vede foarte probabilă o alianță solidă între PNL și USR. Nu se teme de USR, ba chiar ghicește în globul de cristal și este de părere că USR va realiza un scor destul de bun. Cu toate acestea, repetăm: nu se teme. Pentru că un scor bun nu înseamnă și un viitor în Parlament.
Exact cum a oscilat între Dîncu și Dâncu, Cioloș și Dragnea, alb și negru, PSD și orice alt partid, trandafiri și zambiluțe, Dîncu nu se poate decide între Cluj și București. Preşedintele Consiliului Naţional al PSD, Vasile Dîncu, candidat pe primul loc la Senat în judeţul Cluj, a declarat în data de 11 noriembrie că, în ultimii ani, Transilvania a fost victima unui centralism venit de la Bucureşti, conform Agerpres. De asemenea, a spus că şi PSD a fost afectat de decizii ”absurde” venite de la Bucureşti. Debusolat, contradictoriu sau un simplu oportunist, Vasile Dîncu rămâne pe prima poziţie pe lista PSD Cluj pentru Senat, fiind urmat de Răzvan Ciortea şi de Claudia Anastase.
Citește și: Profil de candidat – Daniel Tudorache, pentru Camera Deputaților, din partea PSD