Te-ai gândit vreodată de ce apar partidele mici, sateliți ai celor mai mari? Că doar n-or fi politicienii noștri atât de proști încât să se depărteze de matcă, de vreme ce știe toată lumea că atât prestigiul unui partid, cât și fanii, se câștigă în timp și cu multă gargară.
Ceea ce au observat, în timp, politicienii este că votanții au tendința să migreze: ori spre alte partide, ori spre neprezentarea la vot. Ambele situații sunt de neconceput pentru partidul mare, cel obișnuit să fie votat de un anumit număr de cetățeni. Așadar, după ce ai ajuns la putere și ți-ai dezamăgit votantul, cum îl faci pe acesta să te voteze din nou, peste încă patru ani, în ciuda neperformanțelor tale?
De menționat din start că, în acest caz, nu vorbim despre votantul care s-ar putea lăsa convins să te ștampileze în schimbul unei sticle de ulei sau a unei pungi de făină, ci despre categoria următoare, cea care votează din pură convingere politică.
Așadar, să revenim: ești un partid mare, de dreapta sau de stânga, dar ai neglijat promisiunile din campanie? Votantul tău a observat, cu siguranță, asta, astfel că și-a declarat public dezamăgirea, însă și intenția de a se reorienta spre alt partid, de aceeași parte a eșichierului politic, ori mai grav, spre neprezentare la vot. De remarcat că același votant nu va renunța la susținerea doctrinei partidului, ci la modul în care ea a fost pusă în practică de tine. Așadar, va continua să aibă o părere decentă-spre bună despre anumiți membri. La ei e cheia!
Manual de recăpătare a votanților pierduți
- Identifică acei membri din partidul tău care încă se bucură de susținerea electoratului – mereu vor fi doi-trei-patru-nouă astfel de indivizi șarmanți și, aparent, nepătați.
- Cheamă-i într-o ședință și explică-le de ce e util să stârnească o ceartă publică cu partidul. Motivele viitorului scandal instrumentat vor fi, așa cum ați ghicit, fix nemulțumirile invocate de votanții pierduți.
- Îndeamnă-i să-și facă un partid nou, cu aceeași orientare politică. Un fel de nouă speranță a social democrației ori a liberalismului – după caz.
- Noul partid va continua, până aproape de alegeri, să atace vechiul partid, șoptindu-i electoratului fix ce vrea să audă.
- Pe ultima sută de metri, noul și micul partid „va realiza” brusc că nu se poate autosusține la alegeri, așadar va decide să aleagă „răul cel mai mic” și să acorde susținerea, ca prin minune, fostului partid, din care s-a desprins pentru a face revoluție, îndemnându-și susținătorii să voteze pentru acesta.
Și uite așa, doamnelor și domnilor, voturile se întorc acasă. Nu va dura mult până ce anarhiștii desprinși de la matcă se vor întoarce, la rândul lor, tot acasă.
Citește și editorialul: Ulciorul de aur nu merge de multe ori la apă
