Violența domestică, o reală problemă în România
Cu toate că anul în care ne aflăm ar fi trebuit să ne mai educe un pic, iată că lucrul ăsta nu prea s-a întâmplat. În 2020 încă avem parte de violență domestică, din păcate. Iar cazurile femeilor abuzate, uneori chiar omorâte, nu sunt deloc puține. Chiar și așa, pare că nimănui nu-i pasă de situația lor. Uneori chiar ele, victimele, aleg să ignore semnalele unui partener violent și să nu raporteze la timp o stiuație ce, mai devreme sau mai târziu, se va transforma într-una tragică.
Citește și: Bunul simț, termen necunoscut multor români
Cultura pumnului, adânc împământenită
„Și ce dacă-mi mai dă o palmă din când în când? Măcar pune o pâine pe masă copiilor”, am auzit de sute de ori. Din nefericire, avem parte de o cultură a pumnului, adânc împământenită în spiritele românilor. Pe de-o parte, ei, bărbații, au impresia că o palmă aplicată strategic și preventiv femeii pe sistemul „lasă că știe ea cu ce a greșit… mâine”, le va asigura poziția de stăpân al casei. Pe de altă parte, ele, femeile, iau poziția capului plecat și acceptă orice li se întâmplă, pentru că asta au văzut, la rândul lor, în casa părinților. O cultură a pumnului ce se perpetuează din generație în generație și care nu ține cont de evoluția mentalităților.
Și dacă mă duc la poliție, ce-o să-i facă?
Printre puținele femei ce au avut curajul să raporteze un astfel de caz organelor de poliție, au avut ghinionul de a întâmpina reacții dintre cele mai diverse din partea acetora, întorcându-se înapoi în „sânul familiei” și continuând să primească pumni și picioare. „A, te-ai dus la poliție, lasă că-ți eu poliție!”, și totul o ia de la capăt!
Și adevărul e că nici legile nu ajută foarte mult. Legi, pe ici, pe colo, există, dar ori nu-s puse în practică, ori sunt suficient de prost construite din start, încât să nu ajute, în realitate, pe nimeni.
Brățările electronice de supraveghere ar putea salva vieți
Ar putea, desigur, dacă proiectul de lege nu ar sta în stand-by de vreo trei ani, așteptând votul parlamentarilor.
„Această hârtie nu are nicio valoare dacă nu este însoţită de un mijloc de monitorizare, de supraveghere. Câte femei să mai moară ca cei care ar trebui să adopte acest proiect de lege să o facă?”, a spus Mihaela Olaru, fondatoarea asociției „Viață fără violență”.
În 2019, aproximativ 8.000 de victime au cerut ordine de protecție împotriva partenerilor. Multe dintre aceste cazuri au recidivat, însă. Tocmai pentru că o hârtie nu ajută primavara să popopească pe ulițele femeilor abuzate, fiind nevoie de măsuri concrete.
