Mie, una, când îmi spui de medici, mă gândesc la ei ca la niște persoane super realiste. Nu, nu spun că văd medici atei, spun că văd oameni care ar trebui să știe să facă diferența între mistic și (măcar) pură biologie. Sincer, vorbim despre oameni care au studiat mitocondria, reacțiile chimice nu li se par vrăjitorie, te bagă și te scot din comă fără să spună că e minune.
Ce cred ei, spiritual vorbind, e cu totul altă poveste. Că vor să creadă în sfântul duh, sau în sfântul bisturiu, e strict problema lor, și nu ar trebui să interfereze cu modul în care profesează. Pentru că, altfel, am avea medici care te vindecă de apendicită cu agheasmă și tămâie. Și nici eu, nici voi, nu vrem asta.
Ce s-a întâmplat la Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgovişte contrazice cele de mai sus.
Mulți medici, asistenți și infirmieri, în frunte cu managerul spitalului, Claudiu Dumitrescu, au ieșit să aplaude niște moaște. Moaște plimbate pentru ca, prin rugăciune, să scăpăm de coronavirus.
Aici, mie îmi dă cu minus din mai multe puncte de vedere:
– Au ieșit îmbrăcați în echipamentele de protecție. Corect, nu puteau să aplaude moaștele care-i salvau de coronavirus, fără protecție. Că dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și în traistă. Nu poți fi atât de inconștient, încât să aplauzi moaște vindecătoare, neprotejat!
– Echipamentele alea de protecție – le-au schimbat, sau nu, când s-au întors în spital? Că, din câte știu, e cam lipsă de echipamente. S-au plâns că e lipsă. Dar nici să folosească același echipament, pe care l-au plimbat afară, pe lângă bolnavi, nu e tocmai ok.
– Distanța aia, de 1.5-2 metri, recomandată de (chiar de) medici și de ordonanțele militare – o vede cineva respectată? Poate-s eu mioapă.
– Moaște = oseminte, rămășițe din trupul unui sfânt sau al unui fericit. Nu știu cât de sfânt sau de fericit e, ținând cont de faptul că e mort de mult. Nu deschid discuții teologice. Dar. Sunt oase. Din câte știu eu, medicii analizează oase, doar dacă e vorba de autopsie. Nu ca să se închine la ele. Decât dacă își fac altar acasă, și atunci nu știu cât e de legal.
– Medicii vindecă. Nu știu cât se roagă ei, în timp ce fac o operație, sau schimbă pungă de sânge care s-ar putea să salveze viața bolnavului. Dar mă gândesc că sunt medici care se roagă, și medici care nu se roagă. Dacă scapă pacienți din ambele categorii, permite-mi să mă îndoiesc că dumnezeu are ceva de a face cu asta.
– Și, în plus, dacă se roagă, se roagă la un dumnezeu, nu la niște moaște. A se citi ”oase”.
Bun. Acestea fiind spuse, sunteți medici. Cadre medicale, ca să fiu mai exactă. Indiferent de în ce credeți. Sau nu. Cum vă lăsați pacienții, ca să aplaudați o procesiune?
Și, sincer, dacă venea Michael Jackson (viu) și trecea prin fața spitalului, și făceați chestia asta, aceeași întrebare aș fi avut-o. Cum?
Citește și: Papa a făcut unul din cele mai inteligente gesturi de om politic
